CSJ. Decizia nr. 729/2002. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.729
Dosar nr.1764/2002
Şedinţa publică din21 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de H.C. şi Casa Judeţeană de Pensii Gorj împotriva sentinţei civile nr.157 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat:H.C şi Casa Judeţeană de Pensii Gorj prin consilierul juridic C.V.
Procedura completă.
În prealabil, H.C. a susţinut cănu i-au fost comunicate motivele de recurs ale Casei Judeţene de Pensii Gorj care de altfel la dosar sunt numai în copie xerox, fără semnătură şi ştampilă în original şi care deşi au fost depuse la Curtea de Apel Craiova la 28 iunie 2002 apar înregistrate la Curtea Supremă de Justiţie abia la data de 2 decembrie 2002.
Pe fond a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele scrise, casarea sentinţei atacate şitrimiterea cauzei spre rejudecare pentru a i se acordatoate drepturile cerute, precum şi respingerea recursului Casei Judeţene de Pensii Gorj.
Consilierul juridic Coman Vasile a susţinutrecursul şi a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise, precum şi respingerea recursului declarat de H.C.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
H.C în contradictoriu cu Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Gorj, a solicitat anularea deciziilor nr.103555 din 25 septembrie 1996 şi din 7 aprilie 1997, emise de Oficiul de pensii şi a hotărârii nr.233 din28 februarie 1997 a comisiei de contestaţii a pârâtei.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.168 din 14 aprilie 1998, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a obligat pârâta să recalculeze drepturile băneşti ale reclamantului, începând cu data sentinţei şi să-i achite drepturile băneşti neacordate de la emiterea deciziei în sumă de 17.799.168 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei contabile şi faptul că reclamantul a făcut dovada unei vechimi în muncă la 47 ani şi 5 zile.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia contencios administrativ, prin Decizia nr.39 din 14 ianuarie 1999, a admis recursul declarat de Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Gorj şi a casat sentinţa cu trimiterea cauzei la comisia de contestaţii de pe lângăpârâtă, pentru soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant împotriva deciziei de pensionare nr.103555 din 7 aprilie1997.
S-a reţinut că, deşi reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, organul administrativ nu a soluţionat-o conform art.52 din Legea nr.3/1997, modificată, ci a considerat greşit că rezolvarea acesteia este de competenţa instanţei dejudecată.
Prin hotărârea nr.469 din 26 februarie 1999, Comisia decontestaţii a respins cererea, considerând că pensia a fost corect şi legal stabilită prin luarea în calcul a vechimii în muncă.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.170 din 9 aprilie 1999, a admis acţiunea, aanulat Decizia nr.103555 din 25 septembrie 1996 şi hotărârea nr.233 din 28 februarie 1997 şi a obligat pe pârâtă să-l înscrie pe reclamant la pensie, cu o vechime de 47 ani, luând în calcul perioada 1 octombrie1991 – 1 octombrie 1996.
Prin Decizia nr.2360 din 12 octombrie 1999 – Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamant şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a stabilit că instanţa de fond nu s-a pronunţat şi asupra hotărârii nr.469/1999 a comisiei de contestaţiei şi nici asupra cuantumului drepturilor băneşti decare a fost lipsit reclamantul.
Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.302 din 9 iunie 2000, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr.103555/1996 şi hotărârea nr.469/1999 şi a obligat pârâta să recalculeze pensia şi să-i acorde reclamantului o pensie de 4.246.676 lei la 1 aprilie 2000şi să-i plătească diferenţa depensie neacordată, în cuantum de 121.864.896 lei, pe perioada 1 septembrie 1996 – 1aprilie 2000.
S-au avut în vedereconcluziile raportului de expertiză şi s-a reţinut că faţă de vechimea în muncă,veniturile realizate şi baza de calcul aleasă de reclamant, acesta trebuie să primească de la 1 aprilie 2000, o pensie de 4.246.676 lei şi o diferenţă aferentă perioadei 1 septembrie 1996 – 1 aprilie 2000 de121.864.896 lei.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr.283 din 23 ianuarie 2001, a admisrecursurile declarate de H.C. şi Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Gorj şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut cămaterialulprobatora fost insuficient, expertiza nu a reuşit să lămurească şi săstabilească drepturile la pensie care se cuvin reclamantului, acesta fiind contestat de pârâtă, se vorbeşte despre acte ce nu sunt la dosare astfel că se impune suplimentarea probelor pentru determinareavechimii totale în muncă a reclamantului şi a bazei de calcul a pensiei cu acte şi expertiză contabilă, care să stabilească vechimea în muncă totală a reclamantului şi baza de calcul a pensiei, cât şidrepturile băneşti pe care acesta le solicită, atât la valoarea de la data când susţine că trebuiau acordate, cât şi la valoarea actualizată cu indicele de inflaţie.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.157 din 20 mai 2002, a admis acţiunea, a anulat Decizia de pensionare nr.103555/1997 precum şi hotărârea nr.469/1999 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să stabilească pensia reclamantului, având în vedere salariul mediu tarifar (baza de calcul) existent la datapensionării şi să aplice indexările şi corecţiile ulterioare, acordând în acest sens diferenţa de pensie ce va rezulta pe toată perioada de la emiterea deciziei.
A respins celelalte capete ale acţiunii, ca fiind nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei efectuate de Topor Nicolae stabilindu-se o vechime în muncă de 47 ani a reclamantului.
Considerând hotărâreanetemeinică şi nelegală, reclamantul adeclarat recurs, susţinând că nu s-a respectat de instanţă îndrumările date de Curte prin Decizia de casare, că deşi a făcut o cerere derecuzare a tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, pe carea timbrat-o, aceasta nu a fost soluţionată, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de obligare la daune majorată şi în mod nejustificat a respins celelalte capete de acţiune.
Împotriva soluţiei pronunţate deCurtea de apel a declarat recurs şi Casa Judeţeană de Pensii Gorj, susţinând că drepturile la pensie au fost corect calculate de ea ca şi vechimea în muncă de 39 ani, astfelcă solicită pe fond respingerea acţiunii, precizând că baza de calcul pe carea avut-o în vedere este mai favorabilă reclamantului.
Recursurilesunt întemeiate, potriviturmătoarelor considerente:
În urma mai multor casări cutrimitere instanţei de fond i s-au dat îndrumări care erau obligatorii şi care constau în administrarea de probe cu acte şi o nouă expertiză pentru determinareavechimii totale în muncă a reclamantului, a bazei de calcul a pensiei şi a drepturilor băneşti pe care acesta le solicită.
Reclamantul şi-a precizat cererea de daune (fila 89), dar instanţa a omis să se pronunţe.
Pentruomisiunea pronunţării, se impune admiterea recursurilorşicasarea cu trimitere spre soluţionare la Tribunalul Craiova, potrivit art.313 Cod procedură civilă şi art.2 pct.c Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza şi celelalte critici din recursuri privind vechimea totală în muncă, baza de calcul,calculul drepturilor băneşti solicitate de reclamant şi daune, astfel că prin soluţia ce se va da să se poată determinaclar cuantumul pensiei şi al drepturilor cuvenite în perioada în discuţie, sentinţa să poată fi pusă în executare.
Pentru a se evita eventualele confuzii cu privire la obiectul acţiunii este necesar să i se pună în vedere reclamantului să facă precizările de rigoare la primul termen şi nu între termene – prin notele pe care le depune aşa cumpermanent a procedat. Susţinerea privind nesoluţionarea cererii de recuzare a judecătorilor Curţilor de apel a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de H.C. împotriva sentinţei civile nr.157 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, precum şi recursul Casei Judeţeane de Pensii Gorj.
Casează sentinţa atacată cu trimitere spre soluţionare Tribunalului Craiova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 728/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | CSJ. Decizia nr. 770/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
