CSJ. Decizia nr. 762/2002. Contencios. La încheierea de suspendare a executarii procesului-verbal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.762
Dosar nr.2352/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoaraîn numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor împotriva încheierii nr.256 din 26 iulie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentele pârâte Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană TimişoaraşiDirecţia Generală aVămilor, ambele prin consilierul juridic M.M. şi intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice princonsilierul juridic A.L. lipsind intimata reclamantă SC „C.A.P." SRL Timişoara.
Procedura completă.
Consilierul juridicM.M. asusţinut recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Aceleaşi concluzii de admitere a pus şiconsilierul juridic A.L.
Reprezentanta Parchetului General de pelângă Curtea Supremă de Justiţie asolicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara reclamanta SC „C.A.P." SRL Timişoara a chemat în judecată pe pârâţiiDirecţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara şi Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună suspendarea executării procesului verbal din 21 mai 2002 şi a deciziei nr.373/2002 privind obligarea sa la plata sumei de 3.317.303.515 lei plus majorări până la soluţionarea acţiunii având ca obiect anularea deciziei nr.373/2002 şi a procesului verbal din 21 mai 2002.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.9din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Timişoara, prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 26 iulie 2002, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării procesului verbal din 21 mai 2002 şi adeciziei nr.373/2002 până la soluţionarea dosarului nr.4972/2002 al Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţade fond a reţinut că în raport de cuantumulobligaţiilor fiscale stabilite de pârâţi însarcina reclamantei, pentruprevenireaproducerii unei pagube iminente se justifică suspendareaexecutării actelor administrative atacate.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea executăriia declarat recurs pârâta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susţinut că:
-nejustificat a fostadmisă cererea de suspendarenefiind întrunite condiţiile art.9 din Legea nr.29/1990;
-înainte de suspendarea executării instanţa avea obligaţia să pună în vedere reclamantei să depună o cauţiune potrivitdispoziţiilor art.403 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat prinprisma motivelor invocate şi în raport dedispoziţiile art.304 – 3041 Cod procedură civilă, Curtea îl va respingeca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.9 din Legea nr.29/1990: „ În cazurile bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendarea actului administrativ până la soluţionarea acţiunii".
Rezultă dininterpretarea textului legal mai sus invocat, că pentru acordarea suspendării executării trebuie îndeplinite două condiţii în mod cumulativ şi anume existenţa unor cazuri bine justificate şi iminenţa producerii unei pagube.
În cauza dedusă judecăţii,intimata reclamantă a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii. Astfel, din dosar rezultă că pe rolul Curţii de Apel Timişoara se află în curs de soluţionare dosarulnr.4972/2002 având ca obiectanularea actelor administrative a căror suspendare a executării s-asolicitat, respectiv procesul verbal din 21 mai 2002 şi Decizia Ministerului Finanţelor nr.373/2002, ceea ce înseamnă dovada unei cauze bine justificate; iar cuantumul obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina intimatei, de 3.317.303.515 lei plus majorările aferentepresupune o pagubă iminentă, pentru prevenirea căreia în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.9 din Legea nr.29/1990.
Câtpriveşte cauţiunea prevăzută de art.403 alin.1 Cod procedură civilă urmează a se constata că dispoziţiile procedurale invocate de recurentă nu sunt aplicabile în speţă, Legea nr.29/1990 fiind o lege specială, suspendarea executării fiind solicitată în baza dispoziţiilor art.9 din această lege.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoaraîn numele şi pentru Direcţia Generală aVămilor împotriva încheierii nr.256 din 26 iulie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 760/2002. Contencios. Recurs suspendarea... | CSJ. Decizia nr. 763/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
