CSJ. Decizia nr. 763/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.763
Dosar nr.2353/2002
Şedinţa publică din25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.365/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi intimata reclamantă S.L.
Procedura completă.
S-a referit că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea dosar nr.2532/CA/2002, reclamanta S.L. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa de Pensii Satu Mare, să se pronunţe sentinţa prin care să fie anulată hotărârea nr.1490 din 9 mai 2002 şi să i se recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate prin Legea nr.189/2000, pentru persoanele strămutate.
A susţinut reclamanta că în anul 1940 părinţii săi au fost obligaţi să se refugieze la Petroşani din localitatea de domiciliu Satu Mare urmare persecuţiilor la care au fost supuşi cetăţenii români de regimul hortist instaurat în anula 1940, iar în anul 1941 la 26.02. s-a născut în refugiu.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr.365/CA/2002 – Pa admis acţiunea şi a anulat hotărârea nr.1490/2002 emisă de pârâtă pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OGnr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, că reclamanta nu poate beneficia de actul normativ invocat, aşa cum a demonstrat şi cu precizările Casei Naţionale de Pensii.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune.
In conformitate cu prevederile art.1 din OGnr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 privind acordarea unor drepturi personelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, beneficiază de aceste drepturi persoana cetăţean român care a fost strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu (art.1 lit"c").
Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, fiind incluse în această categorie şi persoanele care au fost expulzate s-au refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unor tratate bilaterale.
Ceea ce reglementează legea este deci stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul de cătreregimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susţine că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil acesta nu beneficiază de drepturile părinţilor, pentru că este evident că şi minorul a avut de îndurat celeaşi suferinţe şi neajunsuri ca părinţii săi obligaţi să îşi părăsească domiciliul.
In raport de aceste considerente, reclamanta recurentă a făcut dovada că a fost în refugiu în perioada 1940-1945, astfel că sentinţa nr.365/CA/2002-P pronunţată de Curtea de Apel Oradea este temeinică şi legală, făcându-se o judicioasă şi corectă aplicare a Legii nr.189/2000, pe cale de consecinţă urmând a se respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.365/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca neîntemeiat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 762/2002. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 764/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
