CSJ. Decizia nr. 773/2002. Contencios. Anularea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.773
Dosar nr.2390/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „E.T.N." SA – Sucursala Zalău împotriva sentinţei civile nr.193 din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentaprin consilierul juridic M.D.S., lipsind intimatul-reclamant Ministerul Industriei şi Comerţului şi intimata-reclamantă Primăria Municipiului Zalău.
Procedura completă.
Consilierul juridic M.D.S. a susţinut recursul, solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Primăria Municipiului Zalău a chemat în judecată pârâţii Ministerul Industriei şi Comerţului şi S.C. „E." SA – Sucursala Zalău solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.6057 emis de primul pârât în favoarea celei de-a doua pârâte, în sensul diminuării suprafeţei înscrisă în certificat cu 2640 m.p., precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că SC „E." SA Zalău a obţinut în mod nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 26481,88 m.p., în această suprafaţă fiind inclusă şi suprafaţa de 1640 m.p. care face parte din domeniul public (parcare publică).
Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.193 din 22 mai 2002 a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr.0057 în sensul diminuării suprafeţei înscrise în certificat cu suprafaţa de 2640 m.p.
Totodată, a obligat reclamanta să plătească expertului ing. L.S.N. suma de 4.100.000 lei, diferenţă pentrru onorariu de expert, iar pe pârâţi i-a obligat, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.697.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că includerea suprafeţei de teren de 2640 m.p. în certificatul de atestare eliberat pârâtei este nelegală, prin acest procedeu încălcându-se dispoziţiile art.4 alin.4, art.5 şi art.29 alin.9 din Legea nr.18/1991 şi art.1 şi 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Potrivit art.1 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 terenurile ce pot fi cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate trebuie să se afle în patrimoniul societăţii comerciale şi să nu facă parte din domeniul public care este inalienabil.
Împotriva acestei sentinţe, considerate nelegală şi netemeinică, a declarat recurs SC „E.T.N." SA – Sucursala Zalău.
Recurenta a arătat în esenţă că susţinerea instanţei, potrivit căreia parcarea în litigiu apare în suprafaţă de 1575 m.p. dar în realitate aceasta măsoară 2640 m.p., nu poate fi primită indiferent cu ce instrument de măsură standardizat s-ar fi efectuat măsurătorile, iar vinovaţi de acest lucru sunt angajaţii Primăriei Zalău care trebuiau să individualizeze în mod corect suprafaţa de teren.
S-a mai susţinut şi că instanţa reţine ca temei al cererii reclamantei art.1 şi 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul acesteia, dar nu reţine şi dispoziţiile imperative ale art.8 alin.3 din acest act normativ.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin acţiunea formulată, Primăria municipiului Zalău a solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriei şi Comerţului prin care i s-a recunoscut pârâtei SC „E." SA dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 26481,88 m.p.
Nefiind înscris în C.F., certificatul de atestare nu a intrat în circuitul civil şi pe cale de consecinţă poate intra sub incidenţa controlului instanţei de contencios administrativ.
Reclamanta a susţinut că în supraţa de teren inclusă în titlu este cuprinsă şi parcarea auto care se întinde pe o suprafaţă de1640 m.p. şi constituie domeniu public al Municipiului Zalău.
Deşi susţine acest lucru, pârâta nu a putut dovedi că posedă acte privind administrarea terenului încă din anul 1977.
În cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize tehnico-judiciare care a avut ca obiectiv să verifice dacă suprafaţa de teren de 2640 m.p., despre care reclamanta susţine în acţiune că ar constitui terenul proprietatea Statului Român pe care SC „E."îl foloseşte ca teren de parcare şi drum de acces la sediul său, este sau nu cuprinsă în certificatul a cărui anulare se solicită şi să se verifice dacă pârâtaocupă vreo suprafaţă de teren proprietatea unor persoane fizice înscris în CF 2126 Zalău.
Expertul a conchis că în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost cuprinsă şi suprafaţa de 2640 m.p.
Or, prin Hotărârea Consiliului Local nr.133/1999, terenul pe care s-a amenajat parcarea a fost cuprins în domeniul public al municipiului Zalău, astfel că pârâta trebuia să ţină seama de hotărârea privinddomeniul public care nu era atacabilă în contencios administrativ.
Potriv it dispoziţiilor art.1 şi 3 din HG nr.834/1991 terenurile care pot fi cuprinse în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, trebuie să se afle în patrimoniul societăţii comerciale şi să nu facă parte din domeniul public întrucât acesta este inalineabil.
Aşa cum de altfel corect a reţinut instanţa de fond, reclamanta a dovedit faptul că parcarea constituie domeniul public încă din anul 1999, în timp ce pârâta şi-a constituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în anul 2000 fără însă a produce dovezi în sensul că terenul s-a aflat în patrimoniul său şi că în mod greşit este considerat domeniu public.
Faţăde celerelatate mai sus,înmodcorectinstanţa de fonda dispus admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamantă, obligând-o la onorariu de expert şi cheltuieli de judecată.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de SC „E.T.N." SA – Sucursala Zalău, urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. „E.T.N." SA – Sucursala Zalău împotriva Sentinţei civile nr.193 din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca neîntemeiat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 772/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 792/2002. Contencios. Recurs anulare acte... → |
|---|
