CSJ. Decizia nr. 877/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 877
Dosar nr. 2500/2002
Şedinţa publică din5 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Naţională "P." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.198 din 10 mai 2002 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi prin consilierul juridic N.D., lipsind recurenta Societatea Naţională "P." SA Bucureşti şi intimaţii V.P., B.M.C., A.Gh.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei, arătând cărecursul nu a fost timbrat cu 150.000 taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, deşi recurenta a fost citată cu această menţiune.
Consilierul juridic N.D., a solicitat anularea recursuui ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.2 din 15 ianuarie 2002, Colegiul Jurisdicţional Botoşani a admis contestaţiile formulate de V.P., B.M.C. şi A.Gh., împotriva deciziei de imputare nr.122 din 29 august 2000, emisă de Societatea Naţională "P." SA Bucureşti, pentru suma totală de 396.143.401 lei reprezentând 222.550.061lei c/val. a 3 buc. rezervoare combustibil lipsă; 122.566.190 leidiferenţă dintrevaloarea de piaţă a 2 buc. rezervoare combustibil şi valoarea acestora vândute, 46.513.150 lei –lipsa unei bucăţi reactor şi una bucată pompă de injecţie de la grupul electrogen, din care: 195.792.941 lei în sarcina lui V.P.; 153.837.310 lei în sarcina lui B.M.C. şi suma de 46.513.150 lei pentru A.Gh.
Împotriva acestei sentinţe, Societatea Naţională "P." SA a formulat recurs jurisdicţional, respins prin Decizia nr.198 din 10 mai 2002 a Secţiei jurisdicţionale, reţinând, în esenţă, că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a avut ca obiect realitatea preţurilor negociate ţinând cont de valoarea contabilă, uzura fizică şi morală a rezervoarelor vândute, dacă vânzarea acestora s-a făcut cu încălcarea unor acte normative indicate în actul de constatare, dacă în urma vânzării rezervoarelor şi a maşinii de cusut sârmă, unitatea a înregistrat vreun prejudiciu real şi care este valoarea acestuia.
Expertiza a concluzionat că acţiunea de vânzare a acestora nu a afectat capitalul social al unităţii, durata de serviciu normată a fost îndeplinită integral, înaintea vânzării, volumul de combustibil ce ar fi trebuit depozitat în rezervoarea fost încantitate foarte redusă, datorită reducerii activităţii sucursalei, iar prin vânzarea lor s-au realizat venituri nete în sumă totală de 43.736.946 lei.
În raport cu raportul de expertiză instanţa a considerat că vânzarea acestora era unica soluţie pentru a găsi o modalitate de utilizare a rezervoarelor care prin nefolosinţă şi prin vechimea lor, ar fi condus la situaţia de a nu-şi mai găsi nici un fel de întrebuinţare.
În ceea ce priveşte maşina de cusut tip "Capsarom" imputarea sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea de piaţă şi valoarea cu care a fost vândută maşina, nu se justifică, deoarece la data vânzării, maşina de cusut sârmă avea un grad de uzură de 82% şi era nefuncţională, lipsind o serie de piese.
Împotriva deciziei Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a formulat recurs Societatea Naţională "P." SA Bucureşti.
Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, se constată că, acesta nu a fost timbrat, potrivit dispoziţiilor legale.
În conformitate cu prevederile art.3 lit."m" şi cele ale art.11 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin HG nr.752/1999 şi modificate prin Ordonanţa Guvernului nr.34/2001, recursul declarat în cauză, trebuia timbrat cu o taxă judiciară de timbru de 150.000 lei.
Totodată, conform dispoziţiilor art.3 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.32/1995, astfel cum a fost modificată şi Legea nr.123/1997, cererile adresate instanţelor judecătoreşti, care au ca obiectexercitarea unei căi de atac se timbrează cu un timbru judiciar în valoare de 1.500 lei.
În cauză, deşi legal citată (fila 11 dosar recurs) cu motivarea de a timbra recursul, potrivit dispoziţiilor arătate, recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Potrivit dispoziţiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 şi cele ale art.35 alin.5 din Ordinul nr.760/C/1999 al Ministerului de Stat - Ministrul Justiţiei, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, precum şi cele al art.9 alin.2 din OGnr.32/1995, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
În consecinţă, recursul declaratîn cauza va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de Societatea Naţională "P." Bucureşti împotriva Deciziei nr.198 din10 mai 2002 a Curţii de Conturi- Secţia jurisdicţională, ca netimbrat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 875/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 882/2002. Contencios. Anulare decizie. Recurs → |
|---|
