Avocat. Refuzul primirii în profesie cu scutire de examen. Daune morale
| Comentarii |
|
Deşi şi-au anulat actele administrative prin care s-a refuzat greşit primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, nu sejustifică obligarea Uniunii Avocaţilor din România Ia plata unor daune morale în lipsa probării unor suferinţe cauzate datorită actelor anulate.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 595 din 13 februarie 2003)
Prin sentinţa civilă nr. 618 pronunţată la data de 13 iunie 2002 în dosarul nr. 804/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul T.R. în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi:
- a anulat decizia nr. 8763/23 martie 2002 emisă de Consiliul Uniunii, precum şi decizia nr. 1287/14 decembrie 2001 emisă de Comisia permanentă;
- a obligat Uniunea Avocaţilor din România să emită o decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen;
- a obligat pârâta la plata sumei de 100 milioane daune morale.
Curtea de Apel a reţinut că actele administrative emise de Comisia permanentă şi Consiliul Uniunii Avocaţilor din România sunt nelegale şi netemeinice,
reclamantul îndeplinind condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, republicată şi având avizul favorabil al Baroului Bucureşti, pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Cu referire la acordarea daunelor morale, instanţa de fond că obligarea uniunii pârâte se justifică deoarece soluţionarea cererii reclamantului s-a făcut cu o mare întârziere.
împotriva acestei soluţii a formulat recurs Uniunea Avocaţilor din România, susţinând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, intimatul reclamant neîndeplinind condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) lit. 6) din Legea nr 51/1995, republicată.
Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
La data de 28 mai 2000, intimatul reclamant s-a adresat Baroului Bucureşti, care, la data de 11 octombrie 2001, a avizat favorabil primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen, constatând îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare.
Prin decizia nr. 1287/14 decembrie 2001, Comisia permanentă a Uniunii Avocaţilor din România a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat a intimatului - reclamant, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia cerută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, neîndeplinind funcţiile de jurisconsult şi / sau consilier juridic cel puţin 10 ani.
Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, prin decizia nr. 8763/23 martie 2002, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1287/14 decembrie 2001, cu aceeaşi motivare.
Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul reclamant, absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti în anul 1975, după ce a îndeplinit alte funcţii, începând cu 01 aprilie 1991 a îndeplinit funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic, astfel că, la data formulării cererii, îndeplinea cerinţa de a fi activat cel puţin 10 ani în aceste funcţii.
Astfel fiind, în mod greşit s-a reţinut de către cele două instanţe ale Uniunii Avocaţijordin România că intimatul reclamant nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime în cele două funcţii, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, actele administrative emise fiind netemeinice şi nelegale.
Dar, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute. Dar, acestea vor putea fi acordate numai dacă şi în măsura în care au fost dovedite.
Or, instanţa de fond a dispus obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata unor daune morale fără ca în cauză să fi existat probe în privinţa existenţei acestora, a unor suferinţe morale care să fi fost produse ca urmare a soluţionării nefavorabile a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Dimpotrivă, din probele existente, cât şi din propriile susţineri, a rezultat că intimatul - reclamant, în perioada soluţionării cererii, cât şi ulterior, a continuat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii şi cu rezultate similare cu acelea din perioada anterioară.
Deci, cum în cauză nu există dovezi cu privire la existenţa unor suferinţe morale şi a unor daune morale care să fi fost produse împotriva intimatului reclamant, instanţa de fond nu avea temei legal pentru obligarea uniunii recurente la plata vreunei sume cu titlu de daune morale.
Din acest punct de vedere recursul fiind întemeiat a fost admis, sentinţa atacată a fost modificată în sensul înlăturării obligării la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu de daune morale, menţinându-se celelalte dispoziţii.
| ← Drepturi reglementate prin O.G. nr. 105/1999. Persoanele... | Act atacabil în contenciosul administrativ → |
|---|
