CSJ. Decizia nr. 1016/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1016
Dosar nr. 2653/200.
Şedinţa publică din 13 martie 2003
S-a luat în examinarerecursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr.284/R din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominalnu s-au prezentat recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi nici intimata reclamantă B.L.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că atât recurenta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, cât şi intimata B.L. , fiecare separat au solicitat în scris, în temeiul art.242(2) Cod de procedură civilă, judecarea în lipsă (filele 3 şi 14).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.284/R pronunţată la data de 10 septembrie 2002 în dosarul nr.2900/CA/2002 Curtea de Apel Timişoara- Secţiacomercială şi de contencios administrativ a admiscererea de revizuire formulată de revizuientareclamantă B.L. împotriva sentinţei civile nr.333 pronunţată la data de 25 septembrie 2001 de aceeaşi Curte în dosarul nr.5466/2001 pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a admis acţiunea formulată împotriva Casei Judeţene de Pensii Timiş, a anulat Decizia nr.937 din 19 mai 2001 emisă de Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială, pârâta fiind obligată să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor corespunzătoare situaţiei prevăzute de art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de revizuire a considerat că este întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă, adresa nr.1026 din 29 martie 2002 a Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, care prevede că de dispoziţiile art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 beneficiază şi persoanele care s-au refugiat din Ardealul de Nord ca urmare a persecuţiilor din motive etnice exercitate după 6 septembrie 1940, nu a putut fi înfăţişată instanţei care a judecat cauza, dintr-un motiv independent de voinţa părţilor, acest înscris fiind de natură să schimbe soluţia ce fusese adoptată.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei, de a i serecunoaşte beneficiul drepturilor acordate de Ordonanţa Guvernului nr.105/1999,instanţa de fond a reţinut că aceasta s-a născut la data de 4 iulie 1944 în localitatea Teiuş, judeţul Alba, unde familia părinţilor săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu ca urmare a persecuţiilor din motive etnice exercitate în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940, astfel că este îndreptăţită să sebucure de aceleaşi drepturi.
Împotriva soluţiei adoptate de Curtea de apel cu privire la fondul cauzei recunoaşterea în favoarea reclamantei a beneficiuluidrepturilor prevăzute de art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/199, a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost nevoite să se refugieze ori au fost strămutate, or reclamanta s-a născut ulterior refugierii părinţilor săi din localitatea de domiciliu.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 4 iulie 1944 în localitatea Teiuş, judeţul Alba, undefamilia părinţilor săi fuseseră nevoiţi să se refugieze din localitatea dedomiciliu: Scărişoara Nouă, judeţul Satu Mare, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate în Ardealul de Nord după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din OGnr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care asuferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr.284/R din 10 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1014/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1873/2003. Contencios. Anulare act financiar.... → |
|---|
