CSJ. Decizia nr. 1012/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1012
Dosar nr. 2645/200.
Şedinţa publică din 13 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din Bucureşti şi de Baroul Iaşi împotriva sentinţei nr.84/CA din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Uniunea Avocaţilor din România reprezentată de avocatul I.F. şi intimata-reclamantă B.I. personal, lipsind recurentul pârât Baroul Iaşi.
Procedura completă.
Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recursul nu a fost semnat de reprezentantul Uniunii Avocaţilor din România.
Urmare acordului exprimat de intimata B.I., recursul a fost semnat pentru Uniunea Avocaţilor din România de reprezentantul recurentei avocatul I.F.
Avocatul I.F. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii.
Intimata B.I. a cerut respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr.84/CA din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca legală şi temeinică. A depus concluzii scrise (filele 12-15).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.84/CA pronunţată la data de 9 septembrie 2002 în dosarul nr.3001/2002 Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta B.I. în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul de Avocaţi Iaşi şi:
-a recunoscut reclamantei dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen;
-a dispus anularea deciziilor nr.1310 din 22 martie 2002 şi nr.8836 din 14 iunie 2002 emise de Comisia Permanentă şi respectiv Consiliul Uniunii Avocaţilor din România;
-a obligat pârâta Uniunea Avocaţilor din România, prin Consiliu, să emită Decizia de primire în profesia de avocat şi pârâtul Baroul de Avocaţi Iaşi, să o înscrie pe tabelul de avocaţi definitivi;
-a respins capătul de cerere privind plata de daune comunatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta îndeplineşte condiţiile cerute de art.16 alin.(2) din Legea nr.51/1995 pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, având o vechime mai mare de 10 ani în funcţiile de consilier juridic şi jurisconsult, precum şi condiţiile cerute de Statutul profesiei de avocat, promovând interviul susţinut pentru verificarea cunoştinţelor privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Iaşi criticând-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând că:
-în mod nelegal instanţa de fond s-a substituit Consiliului Baroului Iaşi reapreciind rezultatul interviului;
-în mod nelegal instanţa s-a substituit Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România, singura competentă să acorde scutirea de examen pentru intrarea în profesia de avocat;
-în mod nelegal instanţa de fond a obligat Baroul Iaşi să o înscrie pe reclamantă în tabelul avocaţilor definitivi, fără ca aceasta să fi cerut acest lucru;
-în mod greşit a soluţionat instanţa pe fond cererea privind daunele cominatorii, care trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, între alţii, cel care anterior a îndeplinit funcţia de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că intimata reclamantă, licenţiată în anul 1990 a Facultăţii de Drept de la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iaşi, a deţinut în perioada următoare funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani.
De asemenea, Curtea de apel a reţinut în mod corect că intimata reclamantă a participat la testul grilă organizat de Consiliul Baroului Iaşi în conformitate cu prevederile art.32 din Statutul profesiei de avocat, pentru verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, unde a fost notată – 55% răspunsuri corecte.
Dar, instanţa de fond a ignorat faptul că Consiliul Baroului Iaşi stabilise, ca o condiţie de promovabilitate, obţinerea unui procent de cel puţin 77,5% răspunsuri corecte la testul grilă organizat pentru verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitatea profesiei de avocat, condiţie acceptată de intimata reclamantă care a participat la acest test.
Este evident că verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prevăzută de art.32 din Statut trebuie să se soldeze cu un rezultat favorabil, pozitiv, convingător care, în cazul Baroului Iaşi, a fost apreciat ca îndeplinind aceste condiţii numai dacă testul grilă va conţine cel puţin 77,5% răspunsuri corecte.
Aprecierea făcută de instanţa de fond cum că, din moment ce intimata reclamantă a dat răspunsuri corecte în procent de 55%, rezultatul testului grilă îi asigură acesteia promovabilitatea este greşită şi lipsită de temei legal, instanţa neputând modifica o regulă, o condiţie cu care intimata reclamantă a fost de acord şi a participat la acea verificare.
Având în vedere aceste considerente, recursul este întemeiat şi urmează să fie admis, sentinţa atacată casată, iar acţiunea respinsă, reclamanta neîndeplinind condiţia prevăzută de art.32 din Statutul profesiei de avocat, cunoştinţele sale referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nefiind la nivelul de promovabilitate stabilit de Consiliul Baroului Iaşi pentru intrarea în profesie cu scutire de examen.
În raport cu această soluţie, cercetarea celorlalte motive de recurs a devenit inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din Bucureşti şi de Baroul Iaşi împotriva sentinţei nr.84/CA din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 101/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1669/2003. Contencios → |
|---|
