CSJ. Decizia nr. 1101/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1101/2003
Dosar nr. 2725/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 iulie 2002, reclamanta S.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 714 din 17 aprilie 2002 prin care pârâta – Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reclamanta motivând că fiind născută la data de 2 ianuarie 1942, a suferit persecuţii din motive etnice, urmând statutul de refugiat al părinţilor săi care, în luna septembrie 1940, au fost expulzaţi din localitatea de domiciliu – Stina, judeţul Satu Mare, de către armata maghiară de ocupaţie, fiind nevoiţi să se refugieze în localitatea Bucşani, judeţul Dâmboviţa, în afara zonei de ocupaţie.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare a formulat întâmpinare prin care s-a opus la admiterea acţiunii, motivând că potrivit Precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, reclamanta nu beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, modificată la rândul său, prin Legea nr. 367/2001.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 413/CA/2002 – P din 2 septembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 714 din 17 aprilie 2002 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2002.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinţii săi s-au refugiat ca urmare a unor persecuţii din motive etnice, urmând statutul de refugiat, asemenea părinţilor săi, iar situaţia de „refugiat" în condiţiile arătate este sinonimă cu cea de „strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu", prevăzută la art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000. În aprecierea instanţei de fond, reclamanta beneficiază de drepturile acordate de legea sus-menţionată, întrucât pe perioada refugiului a fost privată de folosinţa locuinţei şi bunurilor din localitatea de domiciliu a părinţilor săi, fiind obligată să accepte condiţiile de locuit din localitatea de refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta - Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a susţinut că la adoptarea soluţiei, instanţade fond nu a avut în vedere Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii, potrivit cărora, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Recurenta a mai susţinut că sentinţa instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada în care părinţii lor au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a apreciat corect atât probele administrate, cât şi Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii. Acest act administrativ invocat ca temei juridic de recurentă nu poate să completeze dispoziţiile legii în baza căruia a fost emis şi nu poate să modifice prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.
Reclamanta fiind născută după data la care părinţii săi au fost expulzaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu – Stina, judeţul Satu Mare şi nevoiţi să se refugieze în localitatea Bucşani, judeţul Dâmboviţa, a avut, asemenea părinţilor săi, statutul de refugiat, fiind lipsită de dreptul său la domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Expulzarea din localitatea de domiciliu din motive etnice, într-o perioadă caracterizată de anumite evenimente istorice şi refugierea într-o localitate decât cea de domiciliu, a afectat stabilitatea domiciliului pentru toţi membrii familiei reclamantei, în sensul că aceştia nu au mai avut o locuinţă statornică sau principală.
Instanţa de fond a apreciat corect că situaţia de „refugiat" în condiţiile evenimentelor istorice produse pe teritoriul României, în septembrie 1940, în zona Ardealului de Nord, este similară cu cea de „strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu", prevăzută la art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin urmare, de la data naşterii sale, respectiv, 2 ianuarie 1942, reclamanta a avut, asemenea părinţilor săi, statutul de refugiat, fiind îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare a sentinţei atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 413/CA/2002-P din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 110/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1105/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
