CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1106/2003
Dosar nr. 2732/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 2002, reclamanta L.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 1219 din 9 aprilie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
În întâmpinarea depusă la 26 august 2002, Casa Judeţeană de Pensii Bihor a invocat excepţia de tardivitate a acţiunii, susţinând că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei, la 12 aprilie 2002 şi acţiunea în justiţie a fost formulată după împlinirea termenului de 30 de zile, prevăzut expres în art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 428/CA din 9 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins ca tardivă acţiunea, cu motivarea că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile pentru formularea acţiunii în anulare şi nu a justificat repunerea sa în termen
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit ca nefiind justificată, cererea sa de repunere în termenul prevăzut de lege, pentru formularea acţiunii în justiţie şi a depus acte medicale pentru dovedirea motivelor care au împiedicat-o să se adreseze justiţiei în 30 de zile de la comunicarea hotărârii emise de intimată. Pe fondul pricinii, recurenta a solicitat anularea actului administrativ, prin care intimata a refuzat recunoaşterea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, motivând că de la data naşterii sale şi până la 6 martie 1945, a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis, pentru următoarele considerente:
Hotărârea nr. 1219 din 9 aprilie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a fost comunicată recurentei, la data de 12 aprilie 2002, astfel cum rezultă din confirmarea de primire.
Instanţa de fond a constatat corect că acţiunea de anulare a acestei hotărâri, a fost formulată după împlinirea termenului de 30 de zile de la data comunicării, termen prevăzut expres în art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Cu adeverinţa medicală nr. 366/2002, depusă ca act nou în recurs, s-a dovedit, însă, că în perioada 1 aprilie – 20 mai 2002, recurenta a fost nedeplasabilă şi nu a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la acţiune, în justiţie.
Faţă de conţinutul acestui înscris, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 103 C. proc. civ., pentru repunerea în termenul legal de contestare a recurentei, care a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, să formuleze acţiunea în justiţie, în 30 de zile de la comunicarea actului emis de intimată.
Pe fondul cauzei, se constată, de asemenea, că sunt întemeiate susţinerile din recurs privind nelegalitatea hotărârii nr. 1219 din 9 aprilie 2002, emisă de intimată.
Prin acest act a fost respinsă cererea recurentei, de recunoaştere şi de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi refuzul autorităţii intimate a fost motivat de faptul că recurenta nu era născută la data strămutării părinţilor săi, nefiind în drept să beneficieze de prevederile legii sus-menţionate, aşa după cum a stabilit şi Casa Naţională de Pensii, prin Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002.
Hotărârea nr. 1219 din 9 aprilie 2002, emisă de intimată, este nelegală, pentru că actul administrativ reţinut ca temei juridic, Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii, nu poate completa dispoziţiile Legii nr. 189/2000, în baza căreia a fost emis şi nu poate modifica prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.
Fiind născută după data la care părinţii săi au fost expulzaţi, din motive etnice, din satul Mihai Bravu, judeţul Bihor, ca localitate de domiciliu, în comuna Gătaia, judeţul Timiş, recurenta a fost lipsită de dreptul său la domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, şi pentru toţi membrii familiei recurentei, refugiaţi din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă, o locuinţă statornică sau principală. În atare situaţie, se reţine că de la data naşterii sale – 21 septembrie 1943, recurenta a avut, asemenea părinţilor săi, statutul juridic de refugiat, fiind în drept să beneficize de prevederile Legii nr. 189/2000.
Cum recurenta a solicitat aplicarea Legii nr. 189/2000, în considerarea statutului juridic de la data naşterii sale, se constată că sunt lipsite de relevanţă susţinerile intimatei din întâmpinare, privind recunoaşterea capacităţii de folosinţă anticipate a copilului, numai pentru dreptul de moştenire.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va admite acţiunea formulată de L.T. Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, Curtea va anula hotărârea nr. 1219 din 9 aprilie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei L.T., drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 21 septembrie 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.T., împotriva sentinţei civile nr. 428/CA/2002 - P din 9 septembrie 2002, a Curţii de Apel Oradea.
Casează hotărârea atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de L.T.
Anulează hotărârea nr. 1219 din 9 aprilie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 21 septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1105/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1109/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
