CSJ. Decizia nr. 1109/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1109/2003
Dosar nr. 2735/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 iunie 2002, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 457 din 9 aprilie 2002 prin care pârâta – Casa Judeţeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reclamanta motivând că fiind născută la 15 ianuarie 1943, a dobândit statutul de strămutat al părinţilor săi care în septembrie 1940 au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu - Oradea în localitatea Beiuş, odată cu Administraţia financiară unde lucra tatăl său. A mai arătat că în anul 1944, când armata maghiară de ocupaţie, în retragere, a intrat în localitatea Beiuş, părinţii reclamantei împreună cu cei doi copii ai lor (reclamanta şi sora acesteia născută în anul 1939) şi cu alte familii de români s-au refugiat în munţi unde au rămas până la venirea armatei de eliberare. Totodată, reclamanta a solicitat instanţei de judecată repunerea sa în termenul legal de contestare a hotărârii emisă de pârâtă, motivând că:
în perioada martie – iunie 2002 s-a aflat la părinţii săi care au avut nevoie de îngrijire permanentă, fiind în vârstă şi foarte bolnavi;
ulterior, s-a ocupat de înmormântarea mamei sale care a decedat la data de 17 iunie 2002; nu a semnat de primirea hotărârii emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, iar plicul în care i-a fost trimisă hotărârea a fost găsit rătăcit printre ziare şi pliante cu reclame, după înmormântarea mamei sale.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de tardivitate a acţiunii, susţinând că actul administrativ atacat a fost comunicat reclamantei la data de 20 mai 2002, iar acţiunea în justiţie a fost formulată după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut expres la art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 367/2001.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 406/CA/2002 – P din 2 septembrie 2002, a respins acţiunea reclamantei, ca tardiv introdusă, motivând că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru formularea acţiunii în justiţie, iar cererea de repunere în termen nu este justificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a susţinut că instanţa de fond ar fi apreciat greşit ca fiind nejustificată cererea sa privind repunerea în termen pentru formularea acţiunii în justiţie.
Pentru dovedirea motivelor care au împiedicat-o să se adreseze justiţiei în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii emisă de pârâtă, recurenta a depus, ca acte noi în recurs, adeverinţa medicală nr. 1677 din 4 septembrie 2002 eliberată de medicul de familiei, precum şi certificatul de deces al mamei sale, eliberat de Primăria municipiului Oradea, cu Seria DR nr. 229375 din 18 iunie 2002. Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat anularea actului administrativ atacat şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că de la data naşterii sale, respectiv, 15 ianuarie 1943, a urmat statutul de strămutaţi al părinţilor săi până în iunie 1945, când s-a înapoiat împreună cu aceştia în localitatea de domiciliu Oradea.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Hotărârea nr. 457 din 9 aprilie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a fost comunicată reclamantei la data de 20 mai 2002, aşa cum reiese din confirmarea de primire aflată la dosarul de fond.
Aprecierea instanţei de fond, cum că reclamanta a formulat acţiunea cu depăşirea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ atacat este corectă.
Atât adeverinţa medicală nr. 1677 din 4 septembrie 2002 eliberată de medicul de familie al mamei recurentei, cât şi certificatul de deces eliberat de Primăria Municipiului Oradea, depuse de reclamantă ca acte noi în recurs, fac dovada că în perioada martie - iunie 2002, recurenta s-a ocupat de îngrijirea permanentă a părinţilor săi, domiciliaţi în aceeaşi localitate cu recurenta, dar la altă adresă, aceştia fiind foarte în vârstă, (93 şi respectiv, 83 de ani) şi suferind de afecţiuni grave, iar după moartea mamei sale, care s-a produs la 17 iunie 2002, s-a ocupat de înmormântarea acesteia.
Faţă de conţinutul actelor noi depuse în recurs, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 103 C. proc. civ., pentru repunerea recurentei în termenul legal de contestare emisă de pârâtă.
Recurenta a făcut dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să formuleze acţiunea în justiţie în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ emis de pârâtă.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că cele susţinute de recurentă referitor la nelegalitatea actului administrativ emis de pârâtă, sunt întemeiate.
Pârâta şi-a motivat refuzul său de a recunoaşte reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe faptul că, la data la care părinţii acesteia au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, reclamanta nu era născută, iar Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii prevăd că nu beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Hotărârea emisă de pârâtă este nelegală întrucât actul administrativ invocat ca temei juridic, respectiv, precizările sus-menţionate, nu poate să completeze dispoziţiile Legii nr. 189//2000 şi nici nu poate să modifice prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.
Reclamanta, fiind născută după data la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a fost lipsită de dreptul său la domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o perioadă caracterizată de anumite evenimente istorice, a afectat stabilitatea domiciliului pentru toţi membrii familiei recurentei, în sensul că aceştia nu au mai avut o locuinţă statornică sau principală.
Prin urmare, de la data naşterii sale, respectiv, 15 ianuarie 1943, reclamanta a avut, asemenea părinţilor săi, statutul juridic de strămutat, fiind îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Întrucât reclamanta a solicitat recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe baza statutului juridic avut la data naşterii sale, cele susţinute de pârâtă prin întâmpinare, privind recunoaşterea capacităţii de folosinţă anticipată a copilului numai pentru dreptul de moştenire, sunt lipsite de relevanţă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa sentinţa atacată şi, pe fond, va admite acţiunea formulată de reclamanta M.M.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 29/1990, Curtea va anula hotărârea nr. 457 din 9 aprilie 2002 emisă de pârâta - Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi o va obliga pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 406/CA/2002-P din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează hotărârea atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de M.M.
Anulează hotărârea nr. 457 din 9 aprilie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1106/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 111/2003. Contencios → |
|---|
