CSJ. Decizia nr. 1115/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1115
Dosar nr.273/2003
Şedinţa publică din 19 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.607/CA/2002-P din 02 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal, părţile în cauză, respectiv, recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi intimatul-reclamant B.G. nu s-au prezentat.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că atât recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor cât şi intimatul-reclamant B.G. au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 3 şi 9, dosar recurs). A mai arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (filele 7-9, dosar recurs), intimatul-reclamant B.G. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat pentru redactarea întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11.10.2002, reclamantul B.G. a solicitat anularea hotărârii nr.1983/ 17.09.2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că s-a născut în perioada în care părinţii săi erau refugiaţi şi ca atare a dobândit acelaşi statut juridic cu aceştia, fiind îndreptăţit astfel să beneficieze de prevederile OG nr.105/1999.
Prin sentinţa civilă nr.607/ 2 decembrie 2002, Curtea de Apel Oradea, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr.1983/2000 şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Bihor să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999 reţinând că acesta a suferit aceleaşi efecte ale strămutării ca şi părinţii săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susţinut că situaţia reclamantului nu este prevăzută de dispoziţiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, în sensul că la data strămutării părinţilor, nefiind născut, nu avea domiciliu de unde să fie strămutat; că nu avea capacitate juridică, iar legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul s-a născut la 27.12.1942 la Beiuş, localitate în care părinţii săi se refugiaseră din data de 30 octombrie 1940, în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceştia privaţiunile datorate prigoanei din motive etnice.
Astfel fiind, este nerelevantă împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului şi că s-a născut în timpul refugiului acestora. De altfel, prin dispoziţiile art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954, se recunosc drepturile copilului de la concepţie, dacă se naşte viu.
Cum reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, în mod legal şi temeinic instanţa fondului a reţinut ca fiind îndeplinite cerinţele art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.607/CA/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul B.G.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1114/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1117/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
