CSJ. Decizia nr. 113/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 113/2003
Dosar nr. 4442/2001
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 septembrie 2001, la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, sub nr. 5775, reclamantul Ş.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii U.A.R. şi Baroul de Avocaţi Maramureş, obligarea de a emite Decizia de primire în profesia de avocat, cu drept de exercitare a profesiei şi scutire de examen, în condiţiile art. 11 şi art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi obligarea de-a fi înscris pe tabelul avocaţilor, cu data pronunţării sentinţei.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că în luna februarie 2001, a depus la Baroul Maramureş, cerere pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform prevederilor art. 14 alin. (2) lit. din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 231/2000.
După susţinerea interviului, al cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoştinţă de către Baroul Maramureş, a primit la data de 10 iulie 2001, Decizia nr. 1130/2001, a Comisiei Ppermanente a U.A.R., prin care i s-a respins cererea de scutire de examen, în raport cu temeiurile de fapt curpinse în avizul Baroului Maramureş.
S-a mai arătat că acţiunea în contestarea deciziei, nu i-a fost soluţionată până în prezent.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 347, pronunţată la 17 octombrie 2001, a respins acţiunea formulată de reclamantul Ş.G., împotriva pârâţilor U.A.R. şi Baroul de Avocaţi Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1136/2001 Comisia Permanentă a U.A.R. i-a respins reclamantului, cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, cu drept de exercitare a profesiei.
Deşi reclamantul a formulat contestaţie, aceasta nu a fost soluţionată de Consiliul U.A.R., conform art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, iar avizul baroului, cât şi Decizia Comisiei Permanente, au caracterul de acte preparatorii ce stau la baza deciziei finale, astfel că instanţa a reţinut că până la expirarea tuturor jurisdicţiilor administrative prevăzute de legile speciale, acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul Ş.G., în motivarea căruia s-a susţinut că au fost respectate dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că s-a adresat în prealabil autorităţii administrative, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) din Statut şi art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, republicată.
S-a mai arătat că intimata U.A.R. refuză soluţionarea cererii în termen, încălcând astfel legea, aşa cum a procedat şi Baroul Maramureş, care l-a supus la examen scris şi oral, încălcându-se astfel art. 65 lit. d) din Legea nr. 51/1995, care scuteşte de examen, pe jurişti.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, urmează să reţină că aceasta este temeinică şi legală.
Rezultă că reclamantul a solicitat prin acţiune, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, susţinând că îndeplineşte condiţiile cerute de art. 16 din Legea nr. 51/1995, modificată, în sensul că îndeplineşte funcţia de consilier juridic peste 10 ani.
Potrivit art. 32 pct. 1 din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Baroului analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi întocmeşte avizul motivat, pe care-l înaintează Comisiei Permanente.
Toate cazurile de primire în profesie, cu scutire de examen, sunt soluţionate individual, potrivit art. 52 pct. 2 din Statut, iar Decizia Comisiei Permanente se contestă la Consiliul Uniunii, în termen de 15 zile de la data comunicării.
Rezultă că avizul Consiliului baroului, cât şi Decizia Comisiei Permanente, sunt acte preparatorii ale deciziei finale emise de Consiliul U.A.R. şi că numai acest din urmă act poate fi supus controlului legalităţii, instituit de Legea nr. 29/1990.
Cum recurentul nu se regăseşte în această situaţie, atare jurisdicţie fiind prevăzută prin legile speciale enunţate în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut că măsurile dispuse până în această fază, nu sunt irevocabile, soluţionarea favorabilă putând fi dată prin Decizia Consiliului U.A.R.
În lipsa unei atari decizii, cererea este prematură, recurentul având posibilitatea să o atace în contencios, numai la emiterea acestuia.
În legătură cu refuzul Consiliului U.A.R. de a se pronunţa, instanţa urmează să constate că o atare cerere nu poate fi făcută în recurs, ci numai pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.G., împotriva sentinţei civile nr. 347 din 17 octombrie 2001, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1129/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 113/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
