CSJ. Decizia nr. 1139/2003. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare

Decizii CSJ 2003 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1139/2003

Dosar nr. 1053/2002

Şedinţa publică din 20 martie 2003

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 august 2000, reclamanta SC C.C. SA Craiova a solicitat anularea actelor constatatoare nr. 208 - 224 din 6 iunie 2000 şi nr. 243 - 244 din 29 iunie 2000, încheiate de Biroul Vamal Craiova, a deciziei nr. 19 din 3 august 2000, a Direcţiei Regionale Vamale Craiova şi a deciziei nr. 2672 din 14 noiembrie 2000, a Direcţiei Generale a Vămilor, prin care a fost obligată la plata sumei de 541.171.556 lei, reprezentând taxe vamale şi T.V.A. şi la 573.710.155 lei, majorări de întârziere.

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 674 din 8 decembrie 2000, a admis acţiunea şi a anulat actele contestate, reţinând că reclamanta are calitate de investitor şi beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 13 din OUG nr. 92/1997.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Craiova, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, împotriva acestei hotărâri, a casat sentinţa atacată şi în fond, a răspins acţiunea, reţinând că bunurile care au format obiectul importurilor, nu au aparţinut acţionarilor, ci SC C.C. Craiova, care a realizat în fapt o achiziţie de mijloace fixe, şi nu o majorare a capitalului social, prin noi aporturi în natură.

Împotriva acestei ultime hotărâri, SC C.C. SA a formulat contestaţie în anulare, susţinând în esenţă că instanţa, din eroare, s-a referit la facturile fiscale RC 98 – 320/19,10/1998 (USA) şi nr. 9810248/10,10,1998 (Ungaria), fără a le şi observa, întrucât nu i-au fost solicitate, trăgând concluzia greşită că la momentul majorării capitalului social nu a făcut dovada proprietăţii bunurilor aduse ca aport.

Contestaţia în anulare este nefondată.

Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 (lipsa procedurii, şi necompetenţa instanţei) şi art.318 C. proc. civ. (când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale şi omiterea din eroare de a exercita vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Faţă de petitul cererii, critica formulată de contestatoare nu poate fi încadrată în nici unul din textele invocate, care se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare fondului sau o reaprecire a probelor.

Faţă de considerentele prezentate se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., astfe, încât contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de SC C.C. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 1024 din 15 martie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 1138/2003. Contencios. Anulare act control...  ICCJ. Decizia nr. 114/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1139/2003. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare