CSJ. Decizia nr. 1152/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1152/2003
Dosar nr. 2784/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2002, la Curtea de Apel Oradea, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 457/2002 din 16 septembrie, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, privind pe reclamanta-intimată R.V.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât R.V. s-a născut în localitatea. unde părinţii ei se refugiaseră, fiind prigoniţi din motive etnice, deci. în mod greşit. instanţa a considerat că şi petenta beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000. Aceasta, întrucât Legea nr. 367/2001 nu face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 457 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea introdusă de reclamanta R.V.a şi a anulat hotărârea nr. 902 din 15 iulie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederilie art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.,189/2000, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, respectiv, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu „beneficiază de drepturile acordate de menţionatul act normativ".
A mai precizat instanţa că: „potrivit art. 2 din Normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 127/2000, prin persoană strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
Conform art. 2 din ordonanţă, indemnizaţia se stabileşte pentru fiecare an de strămutare în alte localităţi, decât cea de domiciliu.
Instanţa a reţinut că din interpretarea textelor sus-citate rezultă că strămutarea, respectiv refugierea pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie, constând în privarea persoanei de folosinţa locuinţei sale şi a tuturor bunurilor avute în localitatea de domiciliu şi obligarea să accepte condiţiile ce i s-au oferit în localitatea în care a fost strămutat, refugiat.
Cum în conformitate cu art. 100 C. fam.,i domiciliul copilului minor este la părinţii săi, instanţa a apreciat că şi copii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, dobândesc acelaşi statut juridic al părinţilor, respectiv acela de strămutat, refugiat, cuprinsă de la data naşterii lor, până la data retrocedării pământului românesc, când a încetat persecuţia etnică.
Hotărârea atacată cu recurs este legală şi temeinică, astfel încât prezentul recurs va fi respins.
Susţinerile recurentei că petenta nu ar beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, reprezintă o interpretare în afara spiritului Legii nr. 189/2000, de reparare a prejudiciilor suferite de cei ce au fost persecutaţi etnic.
Este de necontestat că în condiţiile economice, politice, în care s-a petrecut refugiul pentru părinţii petentei şi apoi după naşterea petentei, şi pentru aceasta, totul din motive etnice, viaţa lor s-a petrecut în condiţii vitrege impuse, pentru care petenta şi familia ei nu aveau nici o culpă.
Cât timp reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor ei, aceasta a dobândit şi ea statutul de refugiat, neputându-se susţine că părinţii ei au fost refugiaţi şi ea, nu, numai pentru că nu s-a născut în momentul alungării părinţilor, ci ulterior.
Din cauza acestui refugiu, petenta nu a mai putut beneficia de protecţia, îngrijirea, bunăstarea pe care le-ar fi avut în gospodăria părinţilor, dacă aceştia nu ar fi trebuit din motive etnice să se refugieze, pentru a nu avea de suferit.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 457 /CA/P din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1151/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1155/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
