CSJ. Decizia nr. 1151/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1151/2003
Dosar nr. 2767/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Arad al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 10 din 17 aprilie 2002, a admis contestaţia formulată de N.M., împotriva deciziei de imputare nr. 148 din 26 septembrie 2001, emisă de sucursala Î.F. Arad, pentru suma de 2.355.428 lei, reprezentând contravaloare manoperă plătită, a anulat Decizia şi a obligat pârâta, la 3 milioane lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că N.M. a îndeplinit funcţia de director economic în cadrul sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA, fiind numită prin ordinul nr. 118 din 29 iunie 2000 al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.
În perioada 17 - 31 iulie 2001, Biroul de audit Intern al S.N. Î.F. SA a efectuat auditul intern la sucursala Arad a S.N. Î.F. SA, verificare ce a vizat anul 2000 şi primul semestru al anului 2001 şi unde s-au reţinut fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.
Astfel, la secţia mecanică, în anul 2000, în evidenţa contabilă a secţiei mecanice a fost înregistrată factura fiscală nr. 752360 din 15 decembrie 2000, emisă de furnizorul SC N. SRL Piteşti – Argeş, cumpărător fiind S.N. Î.F. SA, sucursala Arad, cu o valoare totală de 59.613.943 lei, din care 50.095.750 lei, valoare fără T.V.A. şi 9.518.193 lei, T.V.A.
La denumirea produselor sau serviciilor din factură figurează 8 kg ţeavă oţel Ø 700, în valoare de 47.615.750 lei şi o bucată cot ½ 90 Ø 700, în valoare de 2.480.000 lei.
S-a constatat că factura de mai sus a fost vizată de controlul financiar-preventiv, dat de către contabila-şefă de secţie C.V. şi viza de control financiar preventiv a lui T.A., aceste vize dându-se după întocmirea şi efectuarea recepţiei.
De asemenea, factura a fost vizată şi de controlul financiar preventiv din partea biroului de aprovizionare, dat de A.S., tehnician aprovizionare.
Organul de control a considerat că factura este falsă, urmare a faptului că unitatea, SC N. SRL nu figura înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Argeş.
În baza facturii fictive s-a întocmit şi înregistrat în contabilitate, nota de recepţie şi constatare de diferenţe din 29 decembrie 2000, prin care s-au înscris cantităţile şi valorile înregistrate în factură,- această notă fiind semnată de gestionara T.C., la primit în gestiune, iar la comisia de recepţie, de P,S,, F,V, şi ,A.
De asemenea, în evidenţa contabilă au mai fost înregistrate chitanţele nr. 8848714 din 9 ianuarie 2001 şi nr. 8848717 din 10 ianuarie 2001, prin care sucursala Arad a achitat suma de 30 milioane lei, respectiv 29.613.943 lei, reprezentând plăţi parţiale din factură.
S-a mai constatat că, în baza aşa-zisei aprovizionări. S.I.S.P.A. Vladimirescu a întocmit devizul de postcalcul din care a rezultat comanda 518, la care s-au înscris la denumirea lucrări D.P.R. 112 reparaţii de conducte refulare, din care rezultă că s-ar fi montat conducta cu o valoare de 656.640 lei, s-ar fi săpat 75 mc, cu o cheltuială de manoperă de 2.650.000 lei, s-ar fi efectuat lucrarea de umplutură de pământ de 75 mii mc, cu o valoare de 684.000 lei, s-ar fi demontat o fundaţie de cărămidă de 9 mc, în valoare de 647.406 lei şi că ar fi fost efectuate transporturi de persoane şi material de 144 ore, cu o valoare de 1.720.658 lei.
În acest mod s-a achitat ca plăţi cu munca vie, suma de 15.882.305 lei, sumă ce reprezintă manoperă plătită conform devizului şi pentru care se fac răspunzători N.O., fost director, N.M., director economic, T. M., fost director tehnic, T.A., fost şef S.I.S.P.A., A.S., P.S., F.V. şi B.I., fost şef birou R.U.S.S.O.
În baza actului de control, conducerea sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA a emis Decizia de imputare nr. 148 din 26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului economic N.M., suma de 2.355.428 lei, cotă parte din prejudiciul de 15.882.305 lei.
Judecătoria Arad, prin sentinţa nr. 6826 din 1 noiembrie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Împotriva hotărârii, Neagu Maria a declarat recurs, ce a fost admis prin Decizia nr.1221/R/ 14 decembrie 2001 şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Colegiului Jurisdicţional Arad.
În urma probelor administrate, acesta a reţinut că Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţa de emitere, în acelaşi timp Decizia fiind şi tardiv emisă.
Considerând soluţia nelegală, S.N. Î.F. SA a declarat recurs, susţinând că Decizia de imputare a fost emisă în termen şi că la data emiterii ei, N.M. nu mai îndeplinea funcţia de director economic, şi ca atare, competenţa de emitere a deciziei revenea directorului sucursalei Arad, care în fapt, a şi procedat la emiterea acesteia.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 407 din 17 septembrie 2002, a admis recursul jurisdicţional şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a anulat Decizia de imputare, ca nelegal emisă, pentru lipsa competenţei emitentulu) şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că N.M. îndeplinea funcţia de director economic la data producerii pagubei, funcţie în care a fost numită prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA; numai aceasta trebuia să emită Decizia, şi nu directorul sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA, aşa cum s-a procedat în cauză.
S-a constatat că excepţia lipsei calităţii emitentului deciziei, este întemeiată şi ca atare, fiind reţinută, nu s-a mai discutat excepţia tardivităţii emiterii deciziei.
Considerând netemeinică şi nelegală Decizia pronunţată, S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, a declarat recurs, susţinând că Decizia de imputare a fost legal emisă, întrucât la data constatării pagubei, N.M. nu mai deţinea funcţia de director economic.
Cum secţia jurisdicţională s-a pronunţat numai asupra excepţiei nelegalităţii emiterii deciziei, ca urmare a lipsei competenţei emitentului şi cum această excepţie o consideră nefondată, solicită a se analiza apărările făcute, în sensul respingerii şi a excepţiei tardivităţii, întrucât Decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 108 alin. (3) C. muncii, de la încheierea procesului-verbal de constatare a pagubei nr. 2487 din 31 iulie 2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unităţii. Când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unităţii sau de alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
De aici, rezultă că regula este că Decizia de imputare prin care se reţine unei persoane încadrată în muncă, o pagubă cauzată unităţii, se emite de conducătorul acestei unităţi.
Excepţia este că atunci când cel ce a produs paguba, a fost conducătorul unităţii sau alte persoane care au fost numite în funcţie de organul ierarhic superior, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
În legătură cu aplicarea excepţiei, din dispoziţiile textului de lege, nu se poate susţine că cel ce a comis paguba, trebuie să îndpelinească funcţia de conducător al subunităţii sau de alt salariat, numit în funcţie de organul ierarhic superior şi la data emiterii deciziei, fiind necesar şi suficient ca această funcţie să o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca Decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic superior.
În speţă, N.M. îndeplinea funcţia de director economic la data producerii pagubei, funcţie în care a fost numită prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.
Ca atare, Decizia de imputare trebuia emisă de cel ce a numit-o în funcţie, iar nu de directorul sucursalei Arad.
Conform deciziei nr. 191 din 26 iunie 2001, aceasta a fost sancţionată cu retrogradarea din funcţie pe o perioadă de 3 luni, potrivit art. 100 lit. e) C. muncii, şi nu schimbată definitiv din funcţie.
În aceste condiţii, soluţia pronunţată de secţia jurisdicţională este temeinică şi legală, fapt ce duce la neanalizarea, dacă excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 407 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 115/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1152/2003. Contencios → |
|---|
