CSJ. Decizia nr. 1150/2003. Contencios. Refuz solutionare adresa si plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1150
Dosar nr.2765/2003
Şedinţa publică din21 martie 2003
S-a luat în examinarerecursul declarat de Societatea Naţională "Î.F." SA prin Sucursala Arad împotriva deciziei nr.413 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal au lipsit recurenta Societatea Societatea Naţională "Î.F." SA - Sucursala Arad şi intimaţii N.O. şi Curtea de Conturi.
Procedura completă.
S-a referit că Societatea Naţională "Î.F." SA prin Sucursala Arad a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă, iar intimatul N.O., prin întâmpinare solicită acelaşi lucru.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul Jurisdicţional Arad al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr.19 din 24 aprilie 2002, a admis contestaţia formulată de N.O. împotriva deciziei de imputare nr.147/26 septembrie 2001 emisă de Sucursala de Î.F. Arad, pentru suma de 2.473.505 lei, reprezentând manoperă achitată, a anulat Decizia şia obligat sucursala la 700.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-areţinut că N.O. a îndeplinit funcţia de director al Sucursalei de Î.F. Arad în perioada 24 mai – 9 ianuarie 2001, fiind numit în funcţie prinordin al administratorului unic al S.N."Î.F."SA.
În perioada 17-31 iulie 2001, Biroul de audit Intern al S.N."Î.F."SA a efectuat auditul intern la Sucursala Arad a S.N."Î.F."SA, verificare ce a vizat anul 2000 şi primul semestru al anului 2001.
Cu această ocazie, s-au constatat fapte ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.
La secţia mecanică, în anul 2000, în evidenţa contabilă a fost înregistrată factura fiscală 75223260 din 15 decembrie 2000, emisă de furnizorul societatea comercială „N."SRL Piteşti – Argeş, cumpărător fiind S.N."Î.F."SA- Sucursala Arad, cu o valoare totală de 59.613.943 lei, din care 50.095.750 lei, valoare fără TVA şi 9.518.193 lei TVA.
La denumirea produselor sau serviciilor în factura arătată figura 8 Kg ţeavă oţel ø 700 în valoare de 47.615.750 lei şi o bucată cot ½ 90 ø 700, în valoarede 2.480.000 lei.
Organele de control au constatat că factura de mai sus a fost vizată de controlul financiar – preventiv dat de către contabila şefă de secţie C.V. şi viza de control financiar preventiv a lui T.A., aceste vize dându-se după întocmirea şi efectuarea recepţiei.
De asemenea factura a fost vizată şi de controlul financiar preventiv din partea biroului de aprovizionare, dat de A.S., tehnician aprovizionare.
S-a considerat factura falsă, urmare a faptului că unitatea nu figura înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Argeş.
In baza facturii efective s-a întocmit şi înregistrat în cotabilitate nota de recepţie şi constatare de diferenţe din 29 decembrie 2000, prin care s-au înscris cantităţile şi valorile înregistrate în factura de mai sus.
Nota de recepţie a fost semnată de gestionara T.C. la primit în gestiune, iar la comisia de recepţie a semnat P.S., F.V. şi T.A.
De asemenea, în evidenţa contabilă au mai fost înregistrate chitanţele 8848714/9.01.2001 şi 8848717/10.01.2001, prin care Sucursala Arad a achitat suma de 30 milioane lei, respectiv 29.613.943 lei, reprezentând contravaloarea mărfii din factura arătată (inclusiv TVA).
S-a mai constatat că în baza aşa-zisei aprovizionări, SISPA Vladimirescu a întocmit devizul de post calcul din care a rezultat comanda 518, la care s-a înscris la denumirea lucrări OPR 112 reparaţii de conducte refulare, din care rezultă că s-ar fi montat conducta cu o valoae de 656.640 lei, s-ar fi săpat 75 cm, cu o cheltuială de manoperă de 2.650.000 lei, s-ar fi efectuat lucrarea de umplutură de pământ de 75 mii mc, cu o valoare de 684.000 lei, s-ar fi demontat o fundaţie de cărămidă de 9 mc, în valoare de 647.406 lei şi că ar fi fost efectuate transporturi de persoane şi material de 144 ore, cu o valoare de 1,720.658 lei.
In acest mod s-a achitat ca plăţi cu munca ore, suma de 15.882.305 lei, sumă pentru care se fac răspunzători N.O. – fost director, N.M. – director economic, T.M. – fost director tehnic, T.A. – fost şefSISPA, A.SP.S., F.V., B.I. – fost şef birou Russo.
In baza actului de control conducerea Sucursalei Arad a S.N."Î.F."SA a emis Decizia de imputare nr.147 din 26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului N.O., suma de 2.473.505 lei, cotă parte din prejudiciul de 15.882.305 lei.
Judecătoria Arad prin sentinţa 6995 din 8 noiembrie 2001, a declarat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Arad prin Decizia nr.163/R/5 februarie 2002, a admis recursul declarat de N.O. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Colegiului Jurisdicţional Arad care în urma probelor administrate a reţinut că, Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţa de emitere, în acelaşi timp Decizia fiind şi tardiv emisă.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, S.N."Î.F."SA – Sucursala Arad, a declarat recurs jurisdicional, susţinând că, Decizia de imputare a fost emisă în termen şi că la data emiterii ei, contestatorul nu mai îndeplinea funcţia de director, şi ca atare, competenţa de emitere a deciziei revenea directorului Sucursalei Arad, care în fapt, a şi procedat la emiterea acesteia.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr.413 din 17 septembrie 2002, a admis recursuljurisdicţional declarat de S.N."Î.F."SA – Sucursala Arad şi a modificat sentinţa în sensul că a anulat Decizia de imputare ca nelegal emisă (pentru lipsa competenţei emitentului), menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Considerând netemeinică şi nelegală Decizia pronunţată S.N."Î.F."SA prin Sucursala Arad, a declarat recurs susţinând că Decizia de imputare a fost legal emisă întrucât la data constatării pagubei N.O. nu mai deţinea funcţia de director.
Cumsecţia jurisdicţională s-a pronunţat numai asupra excepţiei nelegalităţii emiterii deciziei ca urmare a lipsei competenţei emitentului şi cum această excepţie o consideră nefondată solicită a se analiza apărările făcute în sensul respingerii şi a excepţiei tardivităţii întrucât Decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 zile prevăzut de art.108 alin.3 din Ordinul muncii de la încheierea procesului verbal de constatare a pagubei nr.2487/31.07.2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.107 alin.1 din Codul muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unităţii.
Când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unităţii sau de alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
De aici, rezultă că, Decizia de imputare prin care se reţine unei persoane încadrată în muncă o pagubă cauzată unităţii se emite de conducătorul acestei unităţi.
Excepţia este că, atunci când cel ce a produs paguba a fost conducătorul unităţii sau alte persoane care au fost numite în funcţi.
de organul ierarhic superior, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
În legătură cu aplicarea excepţiei, din dispoziţiile textului de lege, nu se poate susţine că, cel ce a comis paguba trebuie să îndeplinească funcţia de conducător al subunităţii sau de alt salariat numit în funcţie de organul ierarhic superior şi la data emiterii deciziei, fiind necesarşi suficient ca această funcţie să o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca Decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic superior.
În cauză, N.O. îndeplinea funcţia de director la data producerii pagubei, funcţie în care a fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N."Î.F."SA.
Ca atare, Decizia de imputare trebuia emisă de cel ce l-a numit în funcţie, iar nu de directorul Sucursalei Arad.
În aceste condiţii, soluţia pronunţată de Secţia jurisdicţională este temeinică şi legală, fapt ce duce la neanalizarea dacă excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Naţională "Î.F."SA prin Sucursala Arad împotriva deciziei nr.413 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Conturi a României – Secţia jurisdicţională ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1240/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1241/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
