CSJ. Decizia nr. 1222/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1222/2003
Dosar nr. 2846/2002
Şedinţa publică din 26 martie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 9 februarie 2002, reclamantul D.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 2479 din 3 septembrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în refugiu şi că a avut statutul de refugiat, din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 517/CA-P din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea introdusă de reclamantul D.Ş., a anulat hotărârea nr. 2479 din 3 septembrie 2002 ,emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut când părinţii săi erau refugiaţi din motive etnice şi a dobândit prin naştere statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greşit reţinută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinţilor săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de al doilea motiv de casare, recurenta a susţinut că potrivit legislaţiei române, capacitatea de folosinţă anticipată este recunoscută minorului de la data concepţiei, numai în materie de moştenire şi deci intimatul care s-a născut după strămutarea părinţilor săi, în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat şi de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte statornic.
Intimatul s-a născut la data de 13 mai 1944, în refugiu, fiind al doilea fiu al familiei D., la data respectivă părinţii săi fiind expulzaţi din motive etnice. din comuna Apateu. judeţul Bihor. în comuna Pleşcoi. judeţul Buzău, fiind lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat. până la 6 martie 1945, şi pentru toţi membrii familiei intimatului, refugiaţi în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă, o locuinţă statornică sau principală. În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data naşterii sale, 13 mai 1944, intimatul a avut asemenea părinţilor săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată şi dreptul de beneficiar al Legii nr. 189/2000, au fost constatate numai de la data naşterii intimatului. În consecinţă, drepturile intimatului nu au fost recunoscute şi acordate în considerarea capacităţii de folosinţă anticipate, cum eronat s-a susţinut în recurs.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr 517/CA-P din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2003. Contencios. La contestatie în... | CSJ. Decizia nr. 1223/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
