CSJ. Decizia nr. 123/2003. Contencios. Anulare licenta de concesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 123/2003
Dosar nr. 1759/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 septembrie 2000, reclamanta comuna Geoagiu, actualmente oraşul Geoagiu, reprezentat prin primar, a solicitat anularea licenţei de conseciune privind activitatea de exploatare a zăcământului de ape termominerale şi turbă terapeutică din perimetrul Geoagiu-Băi, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent şi SC G. SA Geoagiu, în calitate de concesionar.
A mai solicitat anularea H.G nr. 272/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin HG nr. 272/2000 s-a aprobat licenţa de concesionare a activităţii de exploatare încheiate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent şi SC G. SA Geoagiu-Băi, în calitate de consecionar, cu încălcarea dispoziţiilor art. 46, coroborate cu art. 3 pct. 10 din Legea Minelor nr. 61/1998 şi ale art. 1 din Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor.
Reclamanta a susţinut că la data publicării legii minelor, exploatarea zăcământului de ape termominerale şi turbă terapeutică din perimetrul Geoagiu-Băi, s-a făcut de către serviciul public de gospodărie comunală şi locativă, organizat conform OG nr. 69/1994, iar până atunci de R.A. A.G. Orăştie.
Astfel, instituţia de foraj, casa pompelor, izvor nr. 3, casa pompelor izvor termal – vila 2 şi turbăria sunt prelucrate în domeniul public al comunei Geoagiu, prin hotărârea nr. 18/1998, adoptată de Consiliul Local.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa nr. 373 din 27 decembrie 2000, reţinând că potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, nu pot fi atacate în justiţie actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoană juridică pentru administrarea patrimoniului său, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Oraşul Geoagiu, fosta comună Geoagiu, prin primar.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esenţă, că potrivit art. 47 din Legea nr. 61/1998, soluţionarea litigiilor în legătură cu interpretarea şi executarea licenţelor, aparţine instanţelor judecătoreşti, iar litigiile în legătură cu eliberarea acestor licenţe, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3388 din 30 octombrie 2001, a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, reţinând că cele două acte nu sunt acte administrative de gestiune exceptate de la controlul jurisdicţional, astfel că în mod greşit a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 47 din 20 martie 2002, a respins acţiunea formulată de comuna Geoagiu, prin primar, împotriva pârâţilor Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Guvernul României.
Totodată, a respins cererea de intervenţie depusă de intervenienta, în interes propriu, SC G. SA Geoagiu-Băi.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că SC G. SA Geoagiu-Băi a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 46 din Legea Minelor nr. 61/1998, pentru eliberarea licenţei de concesiune, fără concurs de oferte, astfel că în mod legal a fost eliberată licenţa nr. 324 din 7 mai 1999, aprobată prin HG nr. 272/2000.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC G. SA, a fost considerată ca inadmisibilă, faţă de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Nemulţumiţi de sentinţa sus-menţionată au declarat recurs, oraşul Geoagiu, prin primar şi SC G. SA Geoagiu-Băi.
În motivarea cererii de recurs, Oraşul Geoagiu, prin primar, a arătat, în esenţă, că la data apariţiei Legii nr. 61/1998, în Monitorul Oficial, SC G. SA nu îndeplinea cumulativ condiţiile imperative cerute de art. 46 din lege, pentru a i se încredinţa direct licenţa de concesiune a exploatării, fără concurs de ofertă şi anume, nu a avut în administrare obiectivul minier, nu a desfăşurat activităţi miniere de exploatare a zăcământului de ape termominerale, iar activitatea SC G. SA nu a fost autorizată conform legii, până la intrarea în vigoare a Legii minelor.
Recurenta-reclamantă a susţinut că SC G. SA nu a desfăşurat activităţi miniere şi exploatare a zăcământului, conform art. 3 pct. 10 din Legea minelor şi anume, ansamblul de lucrări executate în subteran şi la suprafaţă, pentru extragerea resurselor minerale, preluarea şi livrarea acestora în forme specifice.
S-a mai susţinut că nici una din staţiunile judeţului Hunedoara nu are perimetre de protecţie hidrogeologică şi de exploatare a zăcământului.
Prin cererea de recurs formulată, SC G. SA recunoaşte că potrivit dispoziţiilor art. C. proc. civ., este inadmisibilă, solicită, însă, să îi fie admisă cererea de intervenţie formulată în nume propriu.
Recursul declarat de Oraşul Geoagiu, prin primar, este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 din Legea minelor nr. 61/1998 „(1) Instituţiile publice, companiile naţionale miniere şi societăţile comerciale îşi vor continua activitatea numai la acele obiective pe care le au în administrare şi unde la data publicării prezentei legi, desfăşoară lucrări autorizate de exploatare, dezvoltare şi exploatare.
(2) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile publice, companiile naţionale miniere şi societăţile comerciale care desfăşoară activităţi miniere, vor finaliza acţiunea de delimitare a perimetrului de exploatare, dezvoltare şi exploatare pentru obiectivele stabilite prin alin. (1) şi vor solicita autorităţii competente, atribuirea lor în administrare sau concesiune potrivit legii".
Din actele dosarului rezultă că la data publicării legii minelor, SC G. SA Geoagiu-Băi era înfiinţată(prin HG nr. 1041/1991 şi avea ca obiect de activitate exploatarea, prelucrarea şi valorificarea apelor termominerale şi a turbei terapeutice, în conformitate cu prevederile legale.
Potrivit adresei nr. 735 din 27 mai 1992 a Ministerului Comerţului şi Turismului – Departamentul Reglementărilor Comerţului şi Turismului, rezultă că societăţile comerciale cu activităţi de turism balnear înfiinţate în baza HG nr. 1041/1990, sunt beneficiari şi administratori unici ai zăcămintelor miniere terapeutice din staţiunile în subordine, cu menţiunea că zăcămintele de substanţă minerală fac parte din patrimoniul naţional şi se află în administrarea societăţilor comerciale cu capital de stat, care sunt şi proprietare asupra sondelor şi echipamentelor de suprafaţă.
Prin Ordinul nr. 154/1991, Ministerul Turismului a transferat în proprietatea SC G. SA, activele deţinute în localitatea Geoagiu Băi, iar Consiliul Judeţean Hunedoara, prin Hotărârea nr. 13 din 3 aprilie 199,7 a stabilit că societatea este administratorul şi deţinătorul rezervaţiei de ape mezotermale la Geoagiu-Băi.
Cu adresa nr. 317 din 8 iulie 1998, SC G. SA a solicitat ca în conformiatate cu alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 61/1998, să i se acorde concesiunea directă a zăcământului de apă termominerală din perimetrul Geoagiu-Băi.
Agenţia Naţională pentru Resurse Mminerale constatând că au fost îndeplinite condiţiile cumulative cerute de art. 46 din Legea nr. 61/1998, pentru eliberarea licenţei de concesiune fără concurs de oferte, a eliberat licenţa nr. 334 din 7 mai 1999.
Faţă de cadrul legal prezentat, licenţa de concesionare a activităţii de exploatare încheiată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent şi SC G. SA, în calitate de concesionar în perimetrul Geoagiu din localitatea Geoagiu-Băi, judeţul Hunedoara, a fost aprobată prin HG nr. 272/2000.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., oricine are interes se poate adresa instanţelor judecătoreşti, pentru constatarea existenţei unui drept.
Având în vedere că prin hotărârea atacată, SC G. SA i s-a recunoscut dreptul de concesionare directă, corect instanţa de fond a respins cererea de intervenţie în nume propriu, ca inadmisibilă.
Faţă de considerentele expuse mai sus, recursurile declarate de Consiliul Local al oraşului Geoagiu şi SC G. SA urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de oraşul Geoagiu, reprezentat prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 47 din 20 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi cel declarat de SC G. SA Geoagiu, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1225/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 123/2003. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
