CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Contencios. Anulare decizie MFP. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1347/2003
Dosar nr. 1955/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 aprilie 2002, SC A. SRL Bucecea, a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanţelor nr. 147 din 1 aprilie 2002 prin care i s-a respins cererea de eliberare a autorizaţiei de comercializare a alcoolului etilic rafinat şi a băuturilor alcoolice spirtoase; obligarea pârâtului de a-i emite o nouă autorizaţie pentru anul 2002, precum şi suspendarea executării deciziei nr. 147/2002 până la soluţionarea litigiului.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că obiectul său de activitate constă în producerea alcoolului etilic rafinat şi vânzarea acestuia în vrac, dar şi în comercializarea unor tipuri de băuturi alcoolice spirtoase. Deşi a deţinut autorizaţie pentru desfăşurarea acestor activităţi, pentru anul 2002, în mod nejustificat nu i-a mai fost acordată.
Cu încheierea din 30 aprilie 2002, Curtea de Apel Suceava a încuviinţat suspendarea executării deciziei nr. 147/2002, apreciind ca fiind întrunite dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, iar prin sentinţa civilă nr. 88 din 23 mai 2002, aceeaşi instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia contestată, obligând totodată Ministerul Finanţelor să emită o nouă autorizaţie de producere şi comercializare a alcoolului etilic rafinat şi a băuturilor spirtoase.
S-a mai reţinut că în mod greşit pârâtul a apreciat că ar fi fost incidente dispoziţiile OG nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare, întrucât acestea nu au nici o relevanţă în ceea ce priveşte producerea şi comercializarea alcoolului etilic rafinat. Totodată s-a reţinut că pârâtul însuşi a revenit asupra suspendării autorizaţiei nr. 17/2001, ceea ce echivalează cu recunoaşterea îndeplinirii cerinţelor legale pentru obţinerea autorizaţiei.
Împotriva acestei sentinţe, cât şi a încheierii de suspendare a declarat recurs Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Botoşani, susţinând în esenţă că ridicarea măsurii suspendării autorizaţiei nr. 17/2001 a fost justificată de înlăturarea deficienţelor constatate în legătură cu producerea şi comercializarea alcoolului etilic rafinat, ceea ce nu este tot una cu îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea producerii şi comercializării băuturilor spirtoase. Referitor la suspendarea executării deciziei nr. 147/2002, recurentul a susţinut că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada producerii unei pagube iminente, autorizaţia nr. 17/2001 fiind expirată la 27 martie 2002 , aplicarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 s-a făcut nelegal. Recursul este fondat.
Cu autorizaţia nr. 17/27 martie 2001, valabilă pe o perioadă de un an, Ministerul Finanţelor a încuviinţat reclamantei să producă şi să comercializeze alcool etilic rafinat, precum şi băuturi alcoolice spirtoase.
La 22 februarie 2002, cu Decizia nr. 67, Comisia pentru emiterea autorizaţiilor de comercializare alcool etilic rafinat şi băuturi spirtoase din cadrul Ministerului Finanţelor, a respins cererea reclamantei privind eliberarea unei noi autorizaţii pe considerentul existenţei unor datorii la bugetul de stat şi, în acelaşi timp, a dispus suspendarea autorizaţiei nr. 17/2001 până la remedierea deficienţelor constatate de organele de control în legătură cu producerea şi comercializarea alcoolului etilic rafinat.
Ulterior, cu Decizia nr. 140 din 19 martie 2001 s-a revenit asupra măsurii suspendării, decizie interpretată în mod greşit de către instanţa de fond drept o recunoaştere a îndeplinirii condiţiilor legale pentru acordarea autorizaţiei de producere şi comercializare a băuturilor spirtoase, omiţându-se faptul că măsura suspendării a vizat exclusiv producerea şi comercializarea alcoolului etilic rafinat şi nicidecum a băuturilor spirtose.
În fine, motivând refuzul de eliberare a unei noi autorizaţii, Ministerul Finanţelor a avut în vedere constatările Gărzii Financiare şi ale organelor de poliţie privind nerespectarea OG nr. 23/1995, respectiv utilizarea de banderole cu elemente de inscripţionare neidentificabile sau aparţinând altor persoane juridice, fapte care chiar dacă nu sunt relevante în ceea ce priveşte producerea şi comercializarea alcoolului etilic rafinat au creat suficiente dubii asupra provenienţei acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a putut proba dacă băuturile spirtoase au fost produse cu utilizarea de alcool rafinat procurat prin cumpărarea de la terţi şi nu cu cel obţinut din producţia proprie.
În raport de toate aceste considerente urmează a se aprecia drept întemeiat recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casată sentinţa Curţii de Apel Suceava şi pe fond respinsă acţiunea SC A. SRL Bucecea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. a judeţului Botoşani, în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 88 din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi împotriva încheierii din 30 aprilie 2002 dată de aceeaşi instanţă.
Casează sentinţa şi încheierea şi respinge cererile formulate de SC A. SRL Bucecea pentru suspendarea şi anularea deciziei nr. 147 din 1 aprilie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1346/2003. Contencios. Nulitatea partiala a... | CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Contencios → |
|---|
