CSJ. Decizia nr. 1346/2003. Contencios. Nulitatea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1346/2003
Dosar nr. 1213/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 657/A/2001 din 9 mai 2001, reclamanţii D.P. şi D.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC V.B. Gorj SA şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor – Seria M.07 nr. 0143 emis la data de 4 ianuarie 1994 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea SC V.B. Gorj SA, întrucât o parte din suprafaţa de 85.919 mp teren atribuit acestei societăţi aparţine reclamanţilor cărora le-a fost încălcat astfel dreptul lor de proprietate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat următoarele:
- suprafaţa de teren pretinsă face parte dintr-un teren de 17,5 ha şi a aparţinut antecesorilor reclamanţilor – D.P. şi D.A. ca moştenitori ai autoarei lor R.A.;
- existenţa terenului în suprafaţă de 17,5 ha, amplasamentul şi vecinătăţile acestuia sunt atestate prin procesul verbal încheiat de şeful portăreilor Tribunalul Gorj cu ocazia punerii în posesie a sentinţei civile nr. 246/1903 a acestui tribunal;
- suprafaţa de 17,5 ha teren a fost luată în mod abuziv de către stat, în anul 1951 şi atribuită I.A.S. - ului Târgu Jiu, iar, ulterior, o parte din acest teren a fost atribuită Întreprinderii Viei şi Vinului Târgu Jiu, actuala pârâtă, care şi-a ridicat sediul administrativ şi alte construcţii specifice activităţii sale;
- de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate au aflat la începutul anului 2001, de la un vecin de teren, care se află într-o situaţie asemănătoare ce cea a reclamanţilor;
- la data de 9 martie 2001 au solicitat Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei să anuleze parţial certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis în favoarea SC V.B. Gorj SA, însă nu au primit nici un răspuns.
Prin întâmpinarea şi precizările ulterioare depuse la dosar, pârâta SC V.B. Gorj SA a arătat următoarele:
- unitatea deţine în mod legal suprafaţa de teren menţionată în certificatul eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei la data de 4 ianuarie 1994, atestarea dreptului de proprietate fiind făcută în conformitate cu HG nr. 834/1991 şi având la bază Decizia nr. 471/1978 a fostului Consiliu Popular Gorj şi procesul verbal de schimb de teren nr. 1643 din 27 iunie 1983 încheiat cu I.A.S. Târgu Jiu, prin care terenul a fost transmis din administrarea operativă directă a I.A.S. Târgu Jiu - ferma Vărsături - în administrarea operativă directă a Întreprinderii Viei şi Vinului Gorj în vederea realizării obiectivului de investiţii – „Centrul de Vinificaţie, Depozitare, Condiţionare şi Îmbuteliere Vinuri Gorj";
- pe baza deciziei de transmitere în administrare operativă directă, precum şi a procesului verbal de predare - preluare a terenului, unitatea a obţinut autorizaţia nr. 55 din 15 august 1979 pentru executarea de lucrări pe amplasamentul actual al SC V.B. Gorj SA;
- ţinând seama de situaţia juridică a terenului, atât la data eliberării titlului de proprietate, cât şi la data promovării acţiunii de către reclamanţi, acestora nu li s-a încălcat vreun drept recunoscut de lege, în sensul reglementării art. 1 din Legea nr. 29/1990;
- terenului în litigiu, deţinut de antecesorii reclamanţilor până în anul 1951 şi preluat abuziv de stat, urmează a-i fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada martie 1945 – decembrie 1989, în sensul că pentru realizarea dreptului lor, reclamanţii trebuiau să se conformeze procedurii de restituire prevăzută la Cap. III din această lege;
- în cazul dovedirii drepturilor lor, reclamanţii nu pot beneficia de restituirea în natură, întrucât pe terenul deţinut de societate se află amplasate construcţii necesare desfăşurării activităţii acesteia, iar eventualele litigii cu societatea sunt de competenţa instanţelor de drept comun şi nu de cea a instanţelor de contencios administrativ;
- acţiunea este tardiv introdusă în raport cu transcrierea în registrul de Carte funciară sub nr. 4363 din 29 iulie 1997, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum şi în raport cu data la care au fost sistate lucrările de construcţie pe care reclamantul D.P. le-a efectuat în incinta unităţii ca urmare a punerii sale în posesie cu suprafaţa de 1000 mp de către Primăria Târgu Jiu.
Al doilea pârât – Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin întâmpinarea depusă, a susţinut că:
- în raport cu dispoziţiile art. 1 şi art. 3 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul în litigiu. În acest sens, pârâtul a arătat că practica judiciară atestă faptul că, instanţele sesizate cu anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emise de ministerele de resort, au apreciat că aceste certificate au un caracter complex, în sensul că deşi sunt emise prin procedura administrativă, devin titluri de proprietate, iar terenurile intră în circuitul civil şi produc efecte corespunzătoare actelor civile;
- Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nu are calitate procesuală pasivă, întrucât litigiul se desfăşoară numai între proprietari, iar o eventuală hotărâre de anulare a actului nu poate să incumbe vreo obligaţie în sarcina ministerului emitent, modificarea urmând să opereze direct în Cartea funciară;
- în ceea ce priveşte fondul cauzei, emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu s-a făcut cu respectarea HG nr. 834/1990 şi a criteriilor comune nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1992 stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, având avizul tuturor organelor abilitate de lege în acest sens, iar dacă documentaţia depusă atestă situaţii nereale, culpa aparţine societăţii pârâte.
În cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice care urma să răspundă cu privire la trei obiective: dacă terenul revendicat este cuprins în suprafaţa de teren atestată prin titlu de proprietate contestat de reclamanţi; dacă terenul este ocupat sau liber de construcţii; dacă SC V.B. Gorj SA a construit pe acest teren.
Rezultatul expertizei a fost consemnat în raportul din dosar nr. 657/A/2001.
Instanţa sesizată - Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 52 din 11 martie 2002, a respins excepţia tardivităţii acţiunii ridicată de societatea pârâtă, pe considerentul că nu a fost făcută dovada aducerii la îndeplinire a obligaţiei de comunicare.
Pe fondul cauzei, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate numai cu privire la terenul proprietatea reclamanţilor, aşa cum acesta este delimitat în raportul de expertiză tehnică, cu următoarele vecinătăţi: NORD - drumul naţional 67, pe lăţimea de 55,40 m; EST - rest proprietate societatea pârâtă pe lungimea de 199 m; SUD - SC A. Târgu Jiu - SA pe lăţimea de 66 m: VEST - rest proprietate societatea pârâtă pe 106 m şi Staţia de asfalt a drumurilor naţionale pe 79,40 m. Totodată, i-a obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor 9.600.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii SC V.B. Gorj SA şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta SC V.B. Gorj SA a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., arătând că:
- instanţa de fond a combătut excepţia de tardivitate a acţiunii reclamanţilor numai prin considerentele prezentate, nepronunţându-se cu privire la aceasta şi prin dispozitivul sentinţei. În opinia recurentei, acţiunea reclamanţilor este tardiv formulată în raport cu prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, fiind depăşit termenul de un an de la comunicare, întrucât, încă din anul 1997 şi apoi în anul 2000, cu adresa nr. 1392 din 21 martie 2000, Prefectura Judeţului Gorj i-a comunicat reclamantului D.P. că terenul revendicat este înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M.07 nr. 0143 din 14 ianuarie 1994 şi aparţine SC V.B. Gorj SA;
- sentinţa nu este motivată în fapt şi în drept, nefiind prezentate considerentele care au format convingerea instanţei;
- instanţa nu a analizat fondul cauzei şi nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi a dovezilor prezentate de societate, acestea fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel: la data depunerii documentaţiei de atestare a drepturilor de proprietate de către unitate, terenul se afla în administrarea operativă a acesteia, fiind preluat prin schimb de teren de la I.A.S. Târgu Jiu, ca urmare a deciziei nr. 82 din 13 martie 1980 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Judeţului Gorj şi identificat prin planul de situaţie anexat la decizie; terenul în litigiu nu a făcut obiectul vreunei restituiri în temeiul Legii nr. 18/1991 şi următoarele, iar emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului s-a făcut cu respectarea normativelor legale în materie;
- în legătură cu pretenţia reclamanţilor, se poate discuta o retrocedare în baza Legii nr. 10/2001, însă retrocedarea nu poate fi în natură. În acest sens, recurenta a învederat că petenţii au înaintat societăţii o notificare făcută în baza Legii nr. 10/2001 şi înregistrată sub nr. 102 din 19 februarie 2002, notificare ce face obiectul dosarului nr. 298/2002 al executorului judecătoresc, fiind depusă şi la dosarul de recurs.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, acesta se referă la cheltuielile de judecată la care au fost obligaţi pârâţii, învederând că în situaţia în care documentaţia depusă de societate prezintă situaţii nereale, iar reclamanţii îşi dovedesc acţiunea, el recurentul, în calitate de emitent al certificatului de atestare contestat, nu se opune modificării corespunzătoare a titlului de proprietate. În opinia recurentului în această situaţie, instanţa trebuie să reţină culpa exclusivă a societăţii pârâte, întrucât la nivelul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nu se pot face verificări în legătură cu situaţiile avizate de organele locale abilitate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în cele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, republicată, introducerea cererii la instanţa judecătorească pe calea contenciosului administrativ nu se va putea face mai târziu de un an de la comunicarea actului administrativ a cărui anulare se cere.
Obligaţia comunicării actului administrativ a fost prevăzută de lege în favoarea petentului pentru a i se crea acestuia posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul actului administrativ ce produce anumite efecte juridice asupra drepturilor sale subiective.
Prin urmare, luarea la cunoştinţă, trebuie să fie deplină cu privire la întreg conţinutul actului atacat.
În raport cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv, adresa nr. 14594 din 21 iulie 2000 a Primăriei Municipiului Târgu Jiu, adresa nr. 253 din 12 iunie 2000 a SC V.B. Gorj SA şi adresa nr. 1392 din 21 martie 2001 a Prefecturii Judeţului Gorj, acţiunea reclamanţilor este introdusă în termenul legal.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurentă pe fondul cauzei, cum că instanţa nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi a dovezilor prezentate de societate şi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, aceasta se dovedeşte a fi întru totul fondată.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 85.919 mp emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea SC V.B. Gorj SA este pe deplin valabil, regimul juridic al terenului fiind bine definit, iar eliberarea titlului de proprietate fiind făcută cu respectarea normativelor legale în materie şi anume: art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat în societăţi comerciale pe acţiuni, potrivit căruia terenurile aflate în patrimoniul unităţilor economice cu capital de stat sunt proprietatea acestora; HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat; Criteriile nr. 2665(1C/311 din 28 februarie 1992) şi Completările nr. 425316/N/1992 emise de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
Decizia nr. 82 din 13 martie 1980 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Judeţului Gorj, procesul verbal de schimb nr. 1643 din 27 iunie 1983, autorizaţia pentru executare de lucrări, precum şi memoriul justificativ pentru obţinerea avizelor necesare executării investiţiei, reprezintă acte din care rezultă că terenul pentru care unitatea a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a aflat în patrimoniul acesteia, fiind transmis succesiv, prin schimb de teren, din administrarea operativă directă a I.A.S. Târgu Jiu - ferma Vărsături, în administrarea operativă directă a Întreprinderii Viei şi Vinului Gorj, în vederea realizării obiectivului de investiţii „Centrul de Vinificaţie, Depozitare, Condiţionare şi Îmbuteliere Vinuri Gorj."
Din actele sus-menţionate mai rezultă că terenul trecut în administrarea operativă directă a Întreprinderii Viei şi Vinului Gorj este un teren neproductiv, situat în perimetrul construibil al zonei respective, iar din planul de situaţie depus ca probă nouă în dosarul de recurs, rezultă că suprafaţa de teren pentru care instanţa de fond a dispus anularea titlului de proprietate, are un grad de ocupare de 98%, situaţie ce face imposibilă restituirea în natură a terenului.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, eliberat în favoarea SC V.B. Gorj SA, cei doi reclamanţi nu au fost vătămaţi, în vreun fel, într-un drept al lor recunoscut de lege.
Instanţa de fond a procedat la anularea parţială a certificatului de atestare contestat, deşi reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat. Mai mult, în acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ, reclamanţii se referă la o suprafaţă de teren de 17,5 ha care ar fi aparţinut autoarei antecesorilor reclamanţilor în baza sentinţei civile nr. 246/1903 a Tribunalului Gorj; în înscrisul de la pag. 51, aceştia se referă la o suprafaţă de teren de 30 ha preluată la stat în anul 1951, iar în înscrisul de la pag. 55 se precizează că pe parcursul anilor 1991 şi 1998 au solicitat Primăriei Târgu Jiu şi Prefecturii Gorj restituirea suprafeţei de 17,5 ha, fiindu-le restituite numai 10 ha în perimetrul I.A.S Târgu Jiu şi cel al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Târgu Jiu unde au devenit acţionari.
În acelaşi timp, la pag. 1 din raportul de expertiză se precizează că suprafaţa de teren în litigiu este de 30.000 mp iar la pag. 4 din acelaşi raport, se precizează că la data de 15 ianuarie 1998, reclamantul D.P. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 1000 mp teren în perimetrul societăţii comerciale pârâte.
Prin înscrisurile de la pag.52 şi 55 – dosar fond, reclamanţii se referă la două acte, respectiv nr. 3351 din 14 martie 1951 şi nr. 5955 din 11 aprilie 1951 care ar atesta preluarea pământului la stat.
Odată cu transcrierea certificatului de atestare în registrul de Carte funciară al Judecătoriei Târgu Jiu, unde a fost înregistrat sub nr. 4363 din 29 iulie 1997, atât terenul, cât şi construcţiile amplasate pe acesta, au intrat în circuitul civil, societatea putând să încheie acte de dispoziţie în legătură cu imobilul respectiv. Astfel, la data de 8 februarie 2002, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 991 din 8 februarie 2002, societatea a vândut o parte din imobil compusă dintr-o investiţie în curs, finalizată în proporţie de 20%, împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 9800mp. (A se vedea în acest sens, actele noi. În situaţia în care reclamanţii vor face dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului pretins, aceştia urmează să se conformeze procedurii de restituire prevăzută la Cap. III din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada martie 1945 – decembrie 1989.
Prin urmare, sentinţa instanţei de fond se dovedeşte a fi total neîntemeiată. În raport cu această constatare, analiza motivului de recurs invocat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor ar fi de prisos în soluţionarea cauzei.
Faţă de considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursurile declarate în cauză vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea formulată de reclamanţii D.P. şi D.N. va fi respinsă.
Instanţa constată că reclamanţii se află în culpă procesuală şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274, alin. (1) şi art. 277 C. proc. civ., îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat achitat de recurenţi conform actelor justificative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC V.B. Gorj SA, Târgu Jiu, judeţul Gorj împotriva sentinţei civile nr. 52 din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, precum şi recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţii D.P. şi D.N.
Obligă reclamanţii să plătească pârâtei SC V.B. Gorj SA suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1344/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Contencios. Anulare decizie MFP.... → |
|---|
