CSJ. Decizia nr. 1348/2003. Contencios. La încheierea de îndreptare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1348/2003
Dosar nr. 2204/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 650 din 14 iunie 2000, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta R.G., a anulat Decizia nr. 222/1999 emisă de pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să anuleze Decizia nr. 182.550/1999 a Oficiului de Pensii a sectorului 6 şi să dispună acestui oficiu ca prin noua decizie de pensie a reclamantei, să ia în considerare ca bază de calcul, salariul mediu de 4.947,6 lei, stabilit prin expertiza efectuată în cauză.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe, de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 667 din 16 februarie 2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Cu cererea formulată la 9 iulie 2002, reclamanta R.G. a solicitat ca, în temeiul art. 2811 şi art. 2812 pct. 2 C. proc. civ., să fie completat dispozitivul sentinţei civile nr. 650 din 14 iunie 2000, în sensul obligării pârâtei să emită o nouă decizie de pensie, care să aibă în vedere raportul de expertiză, potrivit căruia, la data de 1 iunie 1998, pensia sa era în sumă de 1.557.390 lei, urmând ca de la această dată să-i fie calculate toate celelalte drepturi de majorare intervenite între timp.
Prin încheierea de la 15 iulie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea ca nefondată, cu motivarea că cererea reclamantei nu are ca obiect o eroare materială sau o simplă omisiune din dispozitivul sentinţei, ci se referă la o problemă de judecată, pentru care nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamanta şi a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că cererea sa a fost greşit judecată la termenul din 15 iulie 2002, pentru care nu a fost legal citată şi că instanţa de fond a apreciat eronat ca nefiind dovedite susţinerile sale, deşi din expertiza efectuată în cauză a rezultat că, la data de 1 iulie 1998, era în drept să primească o pensie în sumă de 1.557.390 lei. De asemenea, recurenta a arătat c, instanţa de fond a schimbat înţelesul expertizei şi trebuia să lămurească dispozitivul hotărârii, în sensul obligării pârâtei să calculeze pensia în funcţie de cuantumul de 1.557.390 lei, cuvenit la 1 iulie 1998 şi să-i plătească diferenţele de pensie, la valoarea actualizată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea recurentei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2811 şi ale art. 2812 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 138/2000 şi OUG nr. 59/2001. Potrivit acestor dispoziţii legale, cererile pentru lămurirea sau completarea dispozitivului hotărârii se pot formula în termenul prevăzut de lege pentru declararea căilor ordinare de atac împotriva acelei hotărâri, condiţie care nu a fost îndeplinită în cauză.
De asemenea, cererea recurentei nu întruneşte cerinţele prevăzute de art. 281 C. proc. civ., întrucât s-a solicitat stabilirea unui anumit cuantum al pensiei şi obligarea intimatei la plata diferenţelor de pensie, iar nu îndreptarea unor erori materiale sau omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul.
Susţinerea recurentei privind neîndeplinirea procedurii de citare a sa la termenul din 15 iulie 2002, este nefondată. Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că recurenta a fost legal citată pentru termenul la care a fost judecată cererea sa.
În consecinţă, nefiind motive de casare a încheierii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.G., împotriva încheierii din 15 iulie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 775/1999, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 135/2003. Contencios → |
|---|
