CSJ. Decizia nr. 1344/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1344/2003
Dosar nr. 947/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 2001, reclamanta SC V.V. SA Basarabi a solicitat anularea parţială a procesului-verbal nr. 1854 din 27 iunie 2001, întocmit de Direcţia de Control Fiscal Constanţa şi a deciziei nr. 1221 din 8 august 2001, emise de Ministerul Finanţelor Publice, în privinţa T.V.A., în sumă de 785.138.709 lei şi a majorărilor de întârziere, în sumă de 208.474.894 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal organele de control au dispus colectarea T.V.A. aferentă contravalorii bunurilor exportate direct sau prin comisionari, pentru faptul că sumele respective nu au fost încasate în termenele înscrise în declaraţiile de încasare valutară sau în contractele încheiate cu societăţile comisionare. Reclamanta a învederat că pentru exporturile efectuate beneficiază de cota zero de T.V.A., conform art. 17 lit. b) pct. a din OUG nr. 17/2000, prevedere legală care a fost încălcată de pârâţi la stabilirea obligaţiei sale de a plăti T.V.A. colectată, cu majorări de întârziere aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 5/CA din 24 ianuarie 2002, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a încasat contravaloarea bunurilor exportate în termenele înscrise în declaraţiile de încasare valutară sau în contractele de export şi potrivit pct. 9.9 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, nu beneficiază de cota zero de T.V.A., pentru operaţiunile de export menţionate în actele de control.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamnta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit că operaţiunile de export au fost efectuate numai în nume propriu şi că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 9.3 – 9.6. din HG nr. 401/2000, deşi a depus la dosarul cauzei, înscrisurile doveditoare pentru exporturile din perioada supusă controlului.
Recurenta a criticat hotărârea atacată, şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor OUG nr. 17/2000 şi ale HG nr. 401/2000, potrivit cărora, numai condiţia neîncasării valutei în conturi bancare autorizate de Banca Naţională a României, este de natură să atragă obligaţia plăţii T.V.A., în cotă de 19%, nu şi nerespectarea altor condiţii, cum este încasarea la termen, reţinută eronat de instanţa de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 17 lit. b) pct. a din OUG nr. 17/2000, în România se aplică o cotă zero de T.V.A., pentru exportul de bunuri, transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută, în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României.
În procesul-verbal nr. 1854 din 27 iunie 2001 şi în Decizia nr. 1221 din 8 august 2001, organele de control nu au contestat realitatea operaţiunilor de export efectuate de recurentă în perioada aprilie 2000 - aprilie 2001 şi nici faptul că valoarea în valută a exporturilor se încasează în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, motivându-se, însă, că pentru aplicarea cotei zero de T.V.A., trebuia să se şi încaseze valuta, în termenele prevăzute în declaraţiile de încasare valutară sau în contractele de export.
Instanţa de fond a apreciat greşit ca fiind legale actele întocmite în acest sens de către organele de control, întrucât OUG nr. 17/2000 nu prevede o asemenea condiţie pentru aplicarea cotei zero de T.V.A. şi nici sancţiunea aplicării cotei de 19% de T.V.A., în cazul nerespectării termenelor de încasare în valută a contravalorii exporturilor.
Obligaţia recurentei de a plăti T.V.A., în cotă de 19%, a fost greşit stabilită de organele de control în baza Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000. Potrivit acestei reglementări, nerespectarea prevederilor pct. 9.3 – 9.8M privind justificarea cotei zero de T.V.A. şi/sau nerespectarea condiţiei de încasare a valutei (...), atrag obligaţia plăţii T.V.A., prin aplicarea cotei corespunzătoare livrărilor şi prestărilor la intern şi a majorărilor de întârziere aferente, calculate de la data documentului, care atestă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
Condiţia impusă de acest text de lege pentru aplicarea cotei zero de T.V.A., este aceea ca valuta aferentă exporturilor să fie încasată în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, condiţie care a fost respectată de societatea recurentă.
În consecinţă, textele de lege în baza cărora au fost încheiate actele contestate, nu condiţionează aplicarea cotei zero de T.V.A., de încasarea valutei în termenele prevăzute în declaraţiile de încasare valutară sau în contractele de export.
Nerespectarea acestor termene poate fi sancţionată contravenţional potrivit OG nr. 18/1994, dar această reglementare nu prevede şi plata T.VA., în cotă de 19% şi deci nu poate constitui temeiul unei asemenea sancţiuni, cum eronat au stabilit organele de control.
De altfel, prin procesul-verbal nr. 188016 din 27 iunie 2001, întocmit de Direcţia Controlului Fiscal Constanţa, recurenta a fost sancţionată contravenţional în baza OG nr. 18/1994, pentru depăşirea termenului de repatriere a valutei pentru operaţiunile de export efectuate în perioada supusă controlului. Pentru soluţionarea plângerii recurentei împotriva acestui proces-verbal, prin care a fost amendată contravenţional cu suma de 2.210.105.328 lei, Ministerul Finanţelor Publice a dispus la pct. 2 din Decizia nr. 1221 din 8 august 2001, ca dosarul să fie trimis spre competentă soluţionare, la Judecătoria Constanţa.
Cea de-a doua critică formulată în recurs este, de asemenea, întemeiată, constatându-se că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii. Astfel, instanţa de fond a reţinut că toate operaţiunile de export menţionate în actele de control, au fost efectuate direct de recurentă şi nu prin comisionari, deci acest aspect era lipsit de relevanţă în cauză, faţă de împrejurarea că nu a fost contestată realitatea operaţiunilor de export, iar OUG nr. 17/2000 prevede cota zero de T.V.A. pentru exporturi, fără a distinge dacă ele s-au realizat direct sau prin comisionar. Totodată, în hotărârea atacată s-a reţinut neîntocmirea sau neprocurarea documentelor enumerate în pct. 9.3. din HG nr. 401/2000, deşi organele de control nu au reţinut în sarcina recurentei, faptul că nu s-au depus documentele justificative, pentru exporturile efectuate, iar obligaţia de plată a T.V.A. a fost stabilită numai pentru depăşirea termenelor de încasare în valută a contravalorii bunurilor exportate.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs şi va casa hotărârea atacată şi pe fond, va admite acţiunea formulată de recurenta-reclamantă, va anula pct. 1 din Decizia nr. 1221 din 8 august 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi pct. 2 lit. b) din procesul-verbal nr. 1854 din 27 iunie 2001, întocmit de Direcţia de Control Fiscal Constanţa, privind sumele de 785.138.709 lei, reprezentând T.V.A. şi majorările de întârziere aferente, în sumă de 208.474.894 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC V.V. SA Basarabi, judeţul Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 5/CA din 24 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamanta SC V.V. SA, Basarabi.
Anulează pct. 1 din Decizia nr. 1221 din 8 august 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi pct. 2 lit. b) din procesul-verbal nr. 1854 din 27 iulie 2001, întocmit de Direcţia de Control Fiscal Constanţa, privind sumele de 785.138.709 lei, T.V.A. şi 208.474.894 lei, majorări de întârziere.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1342/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1346/2003. Contencios. Nulitatea partiala a... → |
|---|
