CSJ. Decizia nr. 1351/2003. Contencios. Pensie (refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1351/2003
Dosar nr. 3167/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iunie 2002 şi precizată cu cererea depusă la 26 septembrie 2002, reclamantul B.A. a solicitat modificarea hotărârii nr. 275 din 30 mai 2002, emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, să-i fie acordate cu începere de la data de 1 aprilie 2001 şi ca perioada de refugiu să fie recunoscută de la 4 noiembrie 1940, până la 6 martie 1945, respectiv pentru 4 ani, 4 luni şi 3 zile. Reclamantul a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, în sumă de 100.000 lei pe zi, până la data achitării drepturilor, cuvenite de la 1 aprilie 2001.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pentru recunoaşterea statutului de refugiat din motive etnice, a formulat cerere la data de 6 martie 2001, iar prin hotărârea contestată, pârâta a stabilit nelegal acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada de refugiu, cu începere de la 1 august 2002, în loc de 1 aprilie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 423 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că la 6 martie 2001, când a fost depusă, cererea reclamantului, de recunoaştere a statutului de refugiat, nu făcea obiectul Legii nr. 189/2000, împrejurare confirmată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 221/2001. Reţinând că după adoptarea HG nr. 127/2002, reclamantul a depus o nouă cerere care a fost admisă de pârâtă, instanţa de fond a constatat că în mod legal au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere din luna următoare depunerii acestei cererei.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că, instanţa de fond a reţinut eronat că prima sa cerere pentru recunoaşterea statutului de refugiat din motive etnice, a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 221/2002, fără a observa că prin această hotărâre s-a respins cererea pentru drepturile persoanelor strămutate, dar s-a constatat că a fost refugiat din motive etnice. De asemenea, recurentul a arătat că după apariţia HG nr. 127/2002, care a prevăzut în categoria persoanelor strămutate, şi pe cele care s-au refugiat din motive etnice, a revenit la cererea formulată la 6 martie 2001 şi a solicitat acordarea drepturilor cuvenite, cu începere de la 1 aprilie 2001.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată, şi pentru aprecierea eronată dată Notei nr. 1026 din 29 martie 2002 a Casei Naţionale de Pensii, motivându-se că prin acest act nu pot fi modificate prevederile unei legi, precum şi pentru nesoluţionarea cererii de modificare a actului atacat, în sensul de a se stabili perioada refugiului pentru 4 ani, 4 luni şi 3 zile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin HG nr. 127/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, ordonanţă care a fost aprobată prin Legea nr.1 89/2000.
Deşi a reţinut că reclamantul a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, instanţa de fond a respins greşit cererea acestuia, de acordare a drepturilor care i se cuvin din luna următoare sesizării autorităţii pârâte, respectiv de la data de 1 aprilie 2001, având în vedere că drepturile solicitate au fost prevăzute în Legea nr. 189/2000, şi nu în Normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea legii.
De altfel, însăşi intimata-pârâtă a confirmat prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, că după adoptarea HG nr. 127/2002, în care a fost interpretată noţiunea „persoană strămutată în altă localitate", în sensul OG nr. 105/1999, s-a creat posibilitatea de a se acorda retroactiv şi persoanelor refugiate din motive etnice, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut greşit existenţa autorităţii de lucru judecat pentru cererea formulată iniţial de reclamant la 6 martie 2001. Cauza soluţionată de Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 221/2001, a avut ca obiect cererea de anulare a hotărârii nr. 952 din 9 martie 2001, emisă de Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socialăa judeţului Cluj şi s-a întemeiat juridic numai pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentinţa irevocabilă menţionată anterior, a avut un obiect şi o cauză, diferite de cele ale pricinii de faţă şi a fost soluţionat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât nu există autoritate de lucru judecat, în sensul art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea instanţei de fond şi pe fond, va admite acţiunea formulată de reclamantul B.A. În temeiul art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990, se va modifica în parte hotărârea nr. 275 din 30 mai 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, să fie acordate reclamantului cu începere de la 1 aprilie 2001, respectiv de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, astfel cum se prevede în art. 5 din Legea nr. 189/ 2000.
Celelalte critici formulate în recurs urmează a fi respinse ca nefondate.
Susţinerea recurentului privind aprecierea eronată a Notei nr. 1026 din 29 martie 2002, este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care acest act administrativ nu a fost reţinut în considerentele hotărârii atacate şi nu a constituit o probă determinantă în soluţionarea cauzei.
Critica formulată cu privire la durata refugiului, se dovedeşte a fi lipsită de obiect, întrucât prin hotărârea nr. 275 din 30 mai 2002, intimata-pârâtă a stabilit că recurentul-reclamant a fost refugiat din motive etnice de la 4 noiembrie 1940, până la 6 martie 1945, ceea ce corespunde perioadei indicate, atât prin acţiunea de faţă, cât şi prin cererea depusă la 6 martie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.A., împotriva sentinţei civile nr. 423 din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamantul B.A.
Modifică, în parte, hotărârea nr. 275 din 30 mai 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, i se acordă începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1350/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 1353/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
