ICCJ. Decizia nr. 135/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.135
Dosar nr.2962/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 mai 2003 reclamantul G.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea Hotărârii nr. 1842 din 20 mai 2003 şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că legea nu-i exclude, pe cei născuţi în refugiu de la drepturile conferite, iar îndrumările CNPAS nu constituie lege.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa civilă nr.263 din 23 iunie 2003 a admis acţiunea, a anulat actul şi a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii 189/2000.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând în esenţă că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săinu beneficiază de prevederile legii.
Recursul este nefondat.
Potrivitart.1 din OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 asuferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care asuferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Soluţia curţii de apel fiind legală şi temeinică, urmeazăca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de Casa Judeţeană de Pensii Satu – Mare împotriva sentinţei civile nr. 263/CA/2003 – P din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1348/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 1350/2003. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
