CSJ. Decizia nr. 1353/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1353/2003
Dosar nr. 3172/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iulie 2002, reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie modificată hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002, emisă de pârâtă pe seama reclamantului, în sensul că acordarea indemnizaţiei de 300.000 lei lunar aferentă calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 aprilie 2002, cum în mod greşit a stabilit pârâta.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele: la data de 29 martie 2001 a depus cerere prin care a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, însă pârâta, prin hotărârea nr. 1379 din 27 aprilie 2001, i-a respins cererea, pe motivul că situaţia de refugiat, în condiţiile ocupării Ardealului de Nord de către armata maghiară, nu se asimilează cu situaţia de strămutat din motive etnice, în altă localitate, decât cea de domiciliu; la data de 4 iunie 2001 a depus la dosarul cererii sale iniţiale, în completare, două certificate eliberate în luna mai 2001 de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Alba şi Dâmboviţa, care atestă situaţia sa de refugiat din motive etnice, în contextul evenimentelor istorice produse în Ardealul de Nord; a solicitat pârâtei să-şi revizuiească hotărârea prin care i-a fost respinsă cererea iniţială, în sensul de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000; pârâta a dat curs solicitării sale, iar prin hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002, i-a recunoscut calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acordându-i indemnizaţia aferentă, începând cu data de 1 mai 2002.
În opinia reclamantului, acordarea indemnizaţiei ce i se cuvine, trebuie făcută începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depuă cererea iniţială, respectiv cu 1 aprilie 2001.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea pretenţiilor reclamantului, invocând faptul că acesta a contestat la instanţă hotărârea prin care Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea depusă la data de 29 martie 2001. A mai arătat c, instanţa a respins contestaţia, iar sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat. Totodată, pârâta a susţinut că potrivit Precizărilor nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii, în situţia în care s-a pronunţat o sentinţă civilă de respingere a contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, petentul se poate adresa cu o nouă cerere comisiei, situaţie în care drepturile se vor acorda începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. În opinia pârâtei, acordarea indemnizaţiei ce se cuvine petentei, s-a făcut în mod corect, cu respectarea HG nr. 127/2002.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 403 din 8 octombrie 2002, a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi a dispus modificarea hotărârii nr. 1071 din 17 iulie 2002, emisă de pârâtă, în sensul că acordarea indemnizaţiei ce se cuvine reclamantului, se face începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada completă a situaţiei sale de refugiat din motive etnice, la data de 4 iunie 2001 şi a apreciat că acordarea indemnizaţiei ce i se cuvine potrivit legii, se face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a dovedit situaţia de refugiat. Cu privire la susţinerile pârâtei, cum că prin acordarea indemnizaţiei conform cerinţelor reclamantului, s-ar aduce atingere autorităţii lucrului judecat, instanţa de fond le-a apreciat ca fiind nefondate, întrucât contestaţia precedentă a fost soluţionată de instanţă pe calea excepţiei de inaplicabilitate a Legii nr. 189/2000, în cazul refugiaţilor din Ardealul de Nord, şi nu pe calea examinării pe fond a cererii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs, pârâta a arătat că instanţa de fond a apreciat greşit cu privire la momentul de la care reclamantul a dobândit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de lege, în sensul că nu a ţinut seama de faptul că până la emiterea hotărârii nr. 1071 din 17 iulie 2002, contestată de reclamant, ar fi operat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1743/2001, pronunţată de Tribunalul Cluj, prin care a fost respinsă contestaţia reclamantului împotriva hotărârii nr. 1379 din 27 aprilie 2001, emisă iniţial de pârâtă.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În discuţie nu se află situaţia de refugiat a reclamantului şi nici calitatea acestuia de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acestea fiind recunoscute de pârâtă, prin hotărârea a cărei modificare se cere. În prezenta cauză se cere a se clarifica data de la care se acordă indemnizaţia aferentă calităţii recunoscute, în situaţia în care petentul a depus cererea la organul competent, potrivit legii, să-i soluţioneze pretenţiile, iar dovada completă a susţinerilor sale a făcut-o ulterior depunerii cererii.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul A.C. a depus cererea, prin care a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 29 martie 2001, iar la data de 4 iunie 2001 a depus, în completarea dosarului cererii sale, certificatele nr. 148 din 10 mai 2001 şi nr. 170 din 28 mai 2001, eliberate de Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Dâmboviţa şi Alba, care atestă situaţia de refugiat a reclamantului, în contextul evenimentelor istorice produse în septembrie 1940, în Ardealul de Nord.
Prin hotărârea nr. 1379 din 27 aprilie 2001, pârâta, interpretând restrictiv prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, a respins cererea pe motivul că situaţia de refugiat invocată de petent, nu se regăseşte în situaţiile prevăzute la articolul menţionat.
Ulterior depunerii de către reclamant a celor două certificate sus-menţionate, pârâta şi-a reconsiderat poziţia cu privire la situaţia de refugiat din motive etnice, asimilând-o cu cea de strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar prin hotărârea nr. 1071 din 17 iulie 2002 i-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acordându-i indemnizaţia lunară cuvenită, începând cu data de 1 mai 2002.
Prin această din urmă hotărâre, pârâta, în calitatea sa de organ al autorităţii publice, a procedat la retractarea hotărârii precedente, apreciind în mod corect şi echitabil, cu privire la situaţia de refugiat din motive etnice a reclamantului.
Cât priveşte data de la care pârâta a acordat indemnizaţia lunară cuvenită reclamantului, aceasta este greşită, fiind stabilită în mod arbitrar.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, acordarea indemnizaţiei cuvenită persoanelor care se află în situaţiile prevăzute de această lege, se face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. În înţelesul reglementării acestei legi, aprobarea cererii de către organul competent, este condiţionată de dovedirea de către petent a situaţiei invocate, astfel că în cazul în care dovada s-a făcut ulterior înregistrării cererii, acordarea indemnizaţiei se face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a făcut această dovadă.
Cum reclamantul a făcut dovada situaţiei sale de refugiat, la data de 4 iunie 2001, acordarea indemnizaţiei se va face începând cu data de 1 iulie 2001, aşa cum, în mod corect, a stabilit instanţa de fond.
În contextul celor mai sus arătate, susţinerile recurentei, cum că prin acordarea indemnizaţiei conform cerinţelor reclamantului, s-ar aduce atingere autorităţii lucrului judecat, sunt lipsite de relevanţă. La analizarea celor invocate de recurentă, trebuie să se ţină seama de faptul că soluţionarea contestaţiei precedente de către Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1743/C/2001 din 20 iulie 2001, s-a făcut, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, pe calea inaplicabilităţii Legii nr. 189/2000, în cazul refugiaţilor din Ardealul de Nord, cererea reclamantului nefiind examinată pe fond. Pe de altă parte, art. 10 din Legea nr. 189/2000, permite Casei Judeţene de Pensii, retractarea propriei sale decizii, în situaţia în care se constată încălcări ale legii.
Pentru considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinţei, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 403 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1351/2003. Contencios. Pensie (refuz acordare... | CSJ. Decizia nr. 1353/2003. Contencios → |
|---|
