CSJ. Decizia nr. 1357/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1357/2003
Dosar nr. 3176/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 august 2002, reclamanta R.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie modificată hotărârea nr. 703 din 24 iunie 2002, emisă de pârâtă pe seama reclamantei, în sensul că acordarea indemnizaţiei de 300.000 lei lunar, aferentă calităţii sale de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 aprilie 2002, cum în mod greşit a stabilit pârâta prin hotărârea sus-menţionată .
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat următoarele: în luna martie 2001 a depus cerere, prin care a solicitat pârâtei, să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, însă aceasta i-a respins cererea, pe motivul că situaţia de refugiat în condiţiile ocupării Ardealului de Nord de către armata maghiară, nu se asimilează cu situaţia de strămutat din motive etnice, în altă localitate, decât cea de domiciliu; la data de 21 martie 2002 s-a adresat pârâtei cu o nouă cerere, solicitând ca aceasta să-şi revizuiească hotărârea, prin care i-a fost respinsă cererea iniţială, în sensul de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000; pârâta a dat curs solicitării reclamantei, iar prin hotărârea nr. 703 din 24 iunie 2002, revizuită, i-a recunoscut calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acordându-i indemnizaţia aferentă, începând cu 1 aprilie 2002, deşi, iniţial, i-a fost acordată începând cu 1 aprilie 2001.
În opinia reclamantei, acordarea indemnizaţiei ce i se cuvine, trebuie să fie făcută în raport cu data cererii iniţiale, când a făcut dovada, cu acte oficiale, că a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în situaţia de „refugiat".
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea pretenţiilor reclamantei, invocând faptul că aceasta a contestat la instanţă, hotărârea prin care Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 i-a respins cererea iniţială. A mai arătat că instanţa a respins contestaţia, iar sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, bucurându-se de autoritatea lucrului judecat. Totodată, pârâta a susţinut că potrivit Precizărilor nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii, în situţia în care s-a pronunţat o sentinţă civilă de respingere a contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr.1 89/2000, petentul se poate adresa cu o nouă cerere, comisiei, situaţie în care drepturile se vor acorda începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. În opinia pârâtei, acordarea indemnizaţiei ce se cuvine petentei, s-a făcut în mod corect, cu respectarea HG nr. 127/2002.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 453 din 23 octombrie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus modificarea, în parte, a hotărârii nr. 703 din 24 iunie 2002, emisă de pârâtă, în sensul că acordarea indemnizaţiei ce se cuvine reclamantei, se face începând cu data de 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente: Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, nu au introdus un nou text de lege, ci doar au explicat noţiunea de „persoană strămutată"; situaţia în care se află reclamanta, este asimilată celei de „persoană strămutată, fapt recunoscut de pârâtă prin hotărârea a cărei modificare s-a solicitat prin acţiune; reclamanta este îndreptăţită, conform reglementărilor legale în vigoare, să beneficieze de drepturile ce i se cuvin în calitate de persoană refugiată, însă pârâta, în mod nelegal, i-a recunoscut calitatea de beneficiară a drepturilor din momentul formulării celei de-a doua cereri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs, pârâta a arătat că instanţa de fond ar fi apreciat greşit cu privire la momentul de la care reclamanta a dobândit calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de lege, în sensul că nu a ţinut seama de faptul că pe perioada anterioară datei de depunere a celei de-a doua cereri de către petentă, a operat autoritatea de lucru judecat a unei sentinţe judecătoreşti, care a menţinut hotărârea administrativă, prin care pârâta a respins prima cerere formulată de petentă.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În discuţie nu se află situaţia de refugiat a reclamantei şi nici calitatea acesteia de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, acestea fiind recunoscute de pârâtă prin hotărârea a cărei modificare se cere. În prezenta cauză se cere a se clarifica data de la care se acordă indemnizaţia aferentă calităţii recunoscute, în situaţia în care petenta a depus două cereri la organul competent, potrivit legii, să-i soluţioneze pretenţiile sale.
Conform celor susţinute de reclamantă prin acţiune şi confirmate de pârâtă, prima cerere, privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Cluj sub nr. 983 din martie 2001. Respingerea acestei cereri este consecinţa faptului că autoritatea publică chemată să o soluţioneze, a interpretat restrictiv prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi nu a asimilat situaţia de persoană refugiată. în contextul evenimentelor istorice arătate de petentă, cu cea de persoană strămutată, la care se referă art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2002. Dacă la momentul soluţionării primei cereri, Casa Judeţeană de Pensii Cluj ar fi apreciat în mod corect şi echitabil cu privire la starea de persecuţie din motive etnice, a persoanelor care s-au aflat în situaţia de „strămutat" sau „refugiat", aceasta ar fi admis cererea reclamantei şi i-ar fi acordat indemnizaţia cuvenită, începând cu data de 1 aprilie 2001, conform art. 5 alin. (1) din legea sus-menţionată.
Prin cea de-a doua cerere, înregistrată sub nr. 30920 din 21 martie 2002, reclamanta care, între timp, a luat cunoştinţă de apariţia HG nr. 127/2002, dată în aplicarea Legii nr. 189/2002, precum şi de reconsiderarea poziţiei Casei Naţionale de Pensii, cu privire la situaţia de refugiat din motive etnice, a solicitat Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, reanalizarea primei cereri şi revizuirea hotărârii prin care i-a fost respinsă cererea.
Hotărârea prin care a fost respinsă prima cerere a reclamantei, este un act administrativ de autoritate, care poate fi revizuit de către organul administrativ emitent, cum de altfel a procedat pârâta care, prin hotărârea nr. 703 din 24 iunie 2002, a aprobat cererea reclamantei, recunoscându-i acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Beneficiul drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată se dobândeşte din momentul dovedirii situaţiei de „strămutat" sau „refugiat", iar acordarea drepturilor se face cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege.
Întrucât reclamanta a făcut dovada situaţiei sale de „refugiat", odată cu depunerea primei cereri, pârâta, prin hotărârea revizuită, trebuia să-i acorde drepturile în raport cu data depunerii primei cereri, aşa cum în mod corect a procedat instanţa de fond.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei, cum că prin acordarea indemnizaţiei, conform cerinţelor reclamantei, s-ar aduce atingere autorităţii lucrului judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ., acestea sunt lipsite de relevanţă în contextul celor arătate mai sus.
Pentru considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinţei, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 453 din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1355/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1358/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
