CSJ. Decizia nr. 14/2003. Contencios. Anularea rezultatelor concursului organizat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 14/2003
Dosar nr. 1676/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2001, reclamantul M.A. a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea rezultatelor concursului organizat în data de 26-27 noiembrie 2001, pentru ocuparea postului de director general al C.A.S. a judeţului Braşov şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 26 noiembrie 2001, a participat alături de alţi candidaţi, la concursul organizat de pârâtă pentru ocuparea postului mai sus menţionat şi că modul defectuos în care s-a organizat şi desfăşurat concursul, i-a cauzat o vătămare gravă a dreptului său, de a accede liber la o funcţie de conducere.
Ca motive de nelegalitate a concursului, reclamantul a invocat neprezentarea comisiei de examen înainte de începerea lucrării scrise, nestabilirea subiectelor de examen de către întreaga comisie de examen, prezentarea unui singur plic cu subiecte, fără posibilitatea de a putea alege unul dintre concurenţi, conform legii; cele patru subiecte date au fost prea complexe pentru timpul acordat şi ambigue; neprezentarea la sfârşitul lucrării scrise a baremului de corectare şi necunoaşterea acestuia de către comisie; corectarea lucrărilor în lipsa tuturor membrilor comisiei; prezentarea unor subiecte la proba orală în afara tematicii de concurs; lipsa de transparenţă în comunicarea rezultatelor concursului, deşi s-au formulat în termen contestaţii; existenţa unor informaţii furnizate de pârâtă, publicate în presă anterior pronunţării comisiei, cu privire la câştigătorii concursului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 434 din 18 aprilie 2002, a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Motivându-şi soluţia, prima instanţă a reţinut că motivele de nelegalitate arătate de reclamant nu pot fi reţinute, pentru că sunt aprecieri subiective referitoare la complexitatea subiectelor; concursul s-a desfăşurat corect, cu respectarea dispoziţiilor art. 6 din Ordinul nr. 4419/2001, privind prezentarea unui plic sigilat cu subiectele, iar prezentarea baremului de corectare nu este obligatorie.
Nu sunt fondate nici apărările privitoare la articolele din presă, deoarece rezultatele concursului au fost afişate la data de 30 decembrie 2001, urmând ca eventualele contestaţii să fie depuse în termen de 3 zile, ceea ce reclamantul a şi făcut.
S-a mai apreciat că reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept recunoscut de lege, el putând participa la concurs şi având vocaţia de a-l câştiga.
Împotriva sentinţei a promovat, în termen, recurs, reclamantul M.A., pe care l-a timbrat potrivit legii.
Ca motive de casare, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că, în mod eronat, nu i s-a admis proba cu martori, solicitată, care ar fi dovedit cele arătate în acţiune, instanţa a omis să analizeze toate motivele cererii şi i-a fost refuzată completarea acţiunii.
Analizând criticile formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Un prim motiv de casare îl constituie refuzul primei instanţe de a-i încuviinţa reclamantului, administrarea probei cu martori.
Prin încheierile de la 7 februarie 2000 şi ulterior, prin cea de la 14 martie 2002, s-au admis reclamantului, proba cu înscrisuri şi cea cu interogatoriul pârâtei, fiind respinsă proba testimonială, ca neutilă.
Respingerea probei cu martori nu constituie un motiv de legalitate a hotărârii recurate, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5), coroborate cu cele ale art. 167 alin. (1) teza I C. proc. civ., dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii. Prin urmare, instanţa se bucură de suveranitate în încuviinţarea probelor, aceasta fiind una dintre abilităţile conferite judecătorului, ca aplicaţie a principiului rolului său activ în înfăptuirea actului de justiţie.
A mai susţinut recurentul că prin încheierea din 14 martie 2002, i s-a refuzat completarea acţiunii, şi cu alte motive rezultate în urma studierii actelor depuse de intimată.
Susţinerea nu este reală. Prin încheierea de la termenul indicat nu s-a reţinut că reclamantul a formulat oral sau în scris o completare a acţiunii şi nici nu s-a cerut ulterior de către reclamant rectificarea încheierii, în sensul depunerii unei astfel de cereri.
Singura cerere depusă de către recurentul-reclamant a fost o notă de completare a probatoriului. Faptul că M.A. a indicat în notă aspectele de fapt pe care doreşte să le probeze prin declaraţii de martori. nu reprezintă o completare a acţiunii. în sensul art. 132 C. proc. civ., pe care instanţa respingând proba testimonială, s-o fi refuzat.
De altfel, această întregire a cererii nici nu mai putea fi primită la acel termen, ea putând fi încuviinţată doar până la prima zi de înfăţişare, conform dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Nu sunt fondate criticile recurentului referitoare la împrejurarea că instanţa fondului ar fi omis să se pronunţe cu privire la un capăt de cerere şi la motivele suplimentare de anulare a rezultatelor concursului, indicate în concluziile scrise.
Analizând considerentele hotărârii recurate Curtea constată că instanţa de fond a avut în vedere şi a studiat toate capetele de cerere, respectiv 1-4, 5-7 şi 7-9, respingându-le motivat pe toate şi concluzionând în mod corect, din examinarea probelor administrate, că organizarea şi desfăşurarea concursului în cauză a fost conformă dispoziţiilor legale, nefăcându-se proba nici unui motiv de nelegalitate a acestuia.
În ceea ce priveşte motivele suplimentare ale acţiunii expuse în concluziile scrise, acestea nici nu puteau fi reţinute de către curtea de apel, întrucât s-au formulat după încheierea dezbaterilor în fond şi nu au fost analizate în şedinţă publică şi în contradictoriu cu partea adversă, ceea ce este inadmisibil.
Ca atare, reţinând şi dezlegând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi cadrul legal aplicabil, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, motiv pentru care, raportat la dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A., împotriva sentinţei civile nr. 434 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1398/2003. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 14/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
