CSJ. Decizia nr. 1398/2003. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1398/2003
Dosar nr. 1767/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 mai 2002, Ministerul de Interne a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 48 din 8 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, solicitând casarea acesteia. S-a precizat că autoturismul marca Cielo ,cu privire la care s-a întocmit procesul verbal nr. 39 din 2 august 2001, de executorul judecătoresc, pentru executarea silită a contractului de împrumut încheiat între creditorul D.A. şi debitorul S.S., a fost ridicat şi predat în custodia creditorului. Recurentul a susţinut că adevăratul proprietar al autoturismului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 010655 din 26 noiembrie 1996, era SC S.P. SRL, care a formulat contestaţie la executare, în virtutea faptului că a fost pornită executarea silită asupra unui bun ce nu aparţine debitorului.
Iniţial, prin sentinţa nr. 4092 din 13 septembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 6446/2001, Judecătoria Focşani a admis contestaţia la executare, desfiinţându-se formele de executare efectuate de executorul judecătoresc.
Creditorul a declarat recurs, invocând faptul că nu i s-a dat termen pentru lipsă de apărare, astfel că prin Decizia nr. 878/2001, sentinţa recurată a fost casată, cu trimitere pentru rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Focşani sub nr. 9933/2001, prin sentinţa civilă nr. 185 din 24 ianuarie 2002, admiţându-se contestaţia la executare, desfiinţându-se formele de executare emise.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de creditor, ajungându-se ca prin Decizia nr. 341 din 2 aprilie 2002, Tribunalul Vrancea să admită recursul declarat de D.A. şi să se respingă contestaţia la executare formulată de SC S.P. SRL Focşani, împotriva formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 397/2001, al Biroului executorului judecătoresc T.I.
S-a reţinut de această ultimă instanţă că potrivit Legii nr. 99/1999, prin debitor se înţelege, şi proprietarul bunului, cu care s-a garantat îndeplinirea obligaţiei şi executarea silită s-a efectuat în baza unui titlu executoriu emis în temeiul Legii nr. 99/1999.
Recurentul a precizat că urmare a verificărilor efectuate s-a refuzat eliberarea certificatului de înmatriculare, constatându-se că autoturismul nu este proprietatea solicitantului, ci a SC S.P. SRL, iar la data la care D.A. a cerut înmatricularea autoturismului, formele de executare erau desfiinţate, iar acesta nici nu a dovedit că este proprietarul maşinii.
Creditorul lui S.S., respectiv D.A., şi care a înstrăinat maşina fiului său A.D., nu putea vinde maşina către fiul său, întrucât acestuia i se lăsase în custodie, deci nu era proprietarul ei, pentru a o putea vinde către fiul său.
S-a invocat şi faptul că posesorul bunului mobil în această situaţie, nu se bucură de prezumţia de bună credinţă, pentru că A.D. fiul lui D.A. ce împrumutase bani lui S.S., cunoştea că maşina fusese lăsată în custodia tatălui său, vânzarea maşinii făcându-se fără respectarea prevederilor art. 431 şi urm. C. proc. civ.
Actualul intimat, fiul lui D.A. şi care se numeşte tot A.D., nu este faţă de condiţiile sus-citate, terţ adjudecător, deci nu i se aplică prevederile art. 449 C. proc. civ. Mai mult, se susţine de recurent, acesta nu se bucură nici de prezumţia posesiei de bună credinţă, statuată de art. 1909 C. civ.
Aşa fiind, susţine recurentul, înmatricularea nu putea fi efectuată.
Din probele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 48 din 8 aprilie 2002, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ ,a admis acţiunea formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Vrancea, conform Legii nr. 29/1990, şi a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Vrancea să-i elibereze reclamantului certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autoturismului.
Totodată, s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilo,r la plata despăgubirilor solicitate. Pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Vrancea a fost obligat la plata către reclamant de 335.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa a motivat soluţia cu faptul că: „întrucât reclamantul a dobândit legal dreptul de proprietate asupra autoturismului, refuzul de a i se elibera reclamantului certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate, sunt de natură a încălca un drept prevăzut de lege.
Hotărârea atacată cu recurs este nelegală şi netemeinică şi prin admiterea recursului, aceasta va fi desfiinţată.
Este evident că s-a produs o înstrăinare a autoturismului lăsat în custodia lui D.A., tatăl, către fiul său A.D., fiind fără dubiu, dat fiind relaţiile de tată şi fiu, că acesta din urmă cunoştea situaţia juridică a autoturismului.
În condiţiile în care s-a făcut dovada că acest autoturism de fapt nu era proprietatea lui D.A. (tatăl), căruia i se lăsase maşina în custodie, ci a SC S.P. SRL, nu se poate susţine că recurentul în cauză, respectiv Ministerul de Interne a comis un abuz, neeliberându-i intimatului actul solicitat, în mod nejustificat
Deci,fiind dovedită situaţia de fapt că nu ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat al autorităţii administrative faţă de D.A. şi constatându-se că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, recursul declarat va fi admis, hotărârea atacată va fi casată, iar în fond, acţiunea va fi respinsă.
Se mai reţine că recursul declarat de D.A., privind respingerea capătului de cerere referitor la obligarea Ministerului de Interne, la 100 milioane lei daune, ce i-au fost cauzate ca urmare a neeliberării actelor menţionate în acţiune, va fi respins în mod corelativ.
Neexistând un abuz din partea recurentului Ministerul de Interne, în eliberarea actelor cerute de D.A., nu poate exista nici temeiul juridic de obligare la daune, astfel încât acest recurs va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie a judeţului Vrancea, împotriva sentinţei civile nr. 48 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţ, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Respinge recursul declarat de D.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1396/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 14/2003. Contencios. Anularea rezultatelor... → |
|---|
