CSJ. Decizia nr. 1396/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1396/2003
Dosar nr. 1399/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Consiliul Local Hunedoara, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, a solicitat anularea deciziei nr. 1854 din 20 noiembrie 2001, emisă de primul pârât şi a procesului-verbal nr. 20196 din 6 septembrie 2001, încheiat de cea de a doua pârâtă şi exonerarea de plata către bugetul de stat, a 1.227.440.717 lei, T.V.A. şi majorări de întârziere aferente, în sumă de 1.615.747.585 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de control s-a stabilit în mod greşit că ar fi operaţiuni impozabile care intră în sfera de aplicare a T.V.A., veniturile provenind din închirierea şi concesionarea de imobile, vânzări de spaţii comerciale şi alte bunuri mobile, perioada controlată fiind 1 octombrie 1996 – 31 iulie 2001.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 16 din 13 februarie 2002, a admis acţiunea şi a anulat actele contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Primăria şi Consiliul Local Hunedoara nu au statut de instituţie publică şi nici de comerciant, acestea sunt autorităţi ale administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală, conform prevederilor Legilor nr. 69/1991 şi nr. 215/2001.
Totodată, consiliile locale sau judeţene deţin calitatea de administrator al domeniului public ori privat aflat în proprietatea comunei, oraşului sau judeţului şi în exercitarea atribuţiilor de administrator, hotărăsc darea în administrare, concesionare sau închirierea bunurilor proprietate publică sau privată a comunei, oraşului sau judeţului, precum şi a serviciilor publice de interes local sau judeţean.
Nici consiliile locale şi nici primarul nu dobândesc calitatea de comerciant prin hotărârile luate sau prin punerea în executare a hotărârilor de închiriere şi concesiune a bunurilor şi în mod firesc, aceste activităţi ale consiliilor locale, privind închirierea şi concesionarea bunurilor imobile aducătoare de venituri la bugetul local, nu pot fi incluse în categoria celor vizate în OG nr. 3/1992 sau în OUG nr. 17/2000.
De asemenea, fiind proprietatea comunei, oraşului, judeţului sau a statului român, bunurile supuse închirierii şi concesionării, nu produc venituri, în baza cărora proprietarii arătaţi (comună, oraş, judeţ sau statul român) să dobândească calitatea de comercianţi şi astfel să fie obligaţi la plata impozitului şi implicit, a T.V.A. - ului aferent veniturilor.
Închirierea sau concesionarea bunurilor imobile, proprietatea comunei, oraşului sau judeţului, acte efectuate de consiliile locale, nu au natură comercială şi nici de prestare de servicii impozabile şi ca urmare, nu intră în sfera de aplicare a T.V.A.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Administraţia Finanţelor Publice Hunedoara, în numele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerului Finanţelor Publice, a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, actele încheiate fiind legale şi temeinice.
Se arată că în perioada 1 octombrie 1996 – 31 iulie 2001, Consiliul Local Hunedoara a obţinut venituri din închirieri de spaţii comerciale, vânzare de spaţiu comercial şi vânzare masă lemnoasă, operaţiuni impozabile din punct de vedere al T.V.A., conform art. 3 alin. (2) din OUG nr. 17/2000.
S-a precizat că T.V.A. este stabilită de operaţiunile impozabile şi pe rezultatul acestora, şi nu pe subiectul impozabil.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din OG nr. 3/1992 şi OUG nr. 17/2000, T.V.A., se stabileşte, între altele, asupra operaţiunilor privind prestările de servicii.
Prin HG nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., la art. 2 pct. 1.3, se prevede că prin prestare de servicii, în sensul T.V.A., se înţelege orice activitate desfăşurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile. La astfel de activităţi sunt prevăzute, şi închirierile de bunuri şi concesiunile - lit. d) şi i).
Este adevărat că în art. 3 lit. d) din OG nr. 3/1992 şi OUG nr. 17/2000, se prevede că nu intră în sfera de aplicare a T.V.A., operaţiunile privind livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată de instituţiile publice, pentru activităţile lor administrative, sociale, educaţie, de apărare, ordine publică, siguranţa statului, culturale şi sportive.
În alin. (2) al art. 3 se menţionează, însă, în mod expres că persoanele juridice de mai sus, sunt supuse T.V.A., dacă realizează direct sau prin unităţile subordonate, alte operaţiuni impozabile, decât cele menţionate la alineatul precedent.
La pct. 2.3 din HG nr. 401/2001, „Contribuabilii prevăzuţi la art. 3 lit. a) – d) - d-instituţiile publice - intră în sfera de aplicare a T.V.A., dacă realizează direct sau indirect, prin unităţi subordonate, operaţiuni impozabile cum sunt prestărle de servicii".
Pentru operaţiunile impozabile, de natura celor menţionate mai sus, se înregistrează ca plătitoare de T.V.A., numai partea din structura instituţiei, prin care se realizează operaţiunile respective şi pentru care este obligatorie organizarea distinctă a evidenţei gestiunii şi contabilităţii, care să permită determinarea T.V.A., deductibile şi colectate.
Din dispoziţiile legale, operaţiunea este cea de esenţă T.V.A., şi nu calitatea contribuabilului.
Pentru a fi plătitor de T.V.A., legea nu pretinde dobândirea calităţii de comerciant.
În OUG nr.17/2000 şi în Normele de aplicare a ei, se arată expres că în sfera T.V.A. se cuprind operaţiunile cu plată, precum şi cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă de către contribuabili. Primăriile şi Consiliile locale fac parte, potrivit Titlului III - cap. V din Constituţia României, din autorităţile publice locale, fiind, indubitabil, instituţii publice în accepţiunea legii.
În plus, închirierea şi concesionarea domeniului public nu intră în categoria activităţilor administrative ale primăriilor şi consiliilor locale, activitate care, în adevăr, potrivit art. 3 lit. d) din OUG nr. 17/2000, nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A.
Art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, prevede expres atribuţia de administrare a domeniului public sau privat, la comune sau oraşe, iar la lit. g) şi h), darea în administrarea, concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate publică, a comunei sau oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local în condiţiile legii – lit. g) şi respectiv, vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau oraşului, după caz, în condiţiile legii – lit. h).
Cum legiuitorul a prevăzut în mod distinct activitatea de administrare, de activităţile de închiriere şi concesionare, este în afară de orice dubiu că acestea din urmă nu sunt cuprinse în activitatea specifică de administrare.
Ca argument în acest sens, este şi faptul că închirierea şi concesionarea de bunuri aparţinând domeniului public şi privat, nu se regăsesc în activitatea de administraţie publică menţionate în sencţiunea N – administraţia publică din clasificarea activităţilor în economia naţională – C.A.E.N. – aprobată prin HG nr. 656/1997.
Faptul că veniturile obţinute din închirieri şi concesionări sunt venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, nu exclude obligaţia de plată a T.V.A.
Concesionarea şi închirierea bunurilor, proprietatea comunei, oraşului sau judeţului, este prevăzută de HG nr. 512/1998, la categoria prestare servicii, deoarece are natura unei prestări în cadrul căreia, beneficiarul achită periodic o sumă de bani, ca preţ al concesionării sau închirierii.
Este vorba de o activitate cu caracter economic care, indiscutabil, aduce venituri importante la bugetul local, la fel altor agenţi economici care percep T.V.A. pentru astfel de activităţi.
În consecinţă, actul de control a fost legal întocmit, astfel că se va admite recursul, în baza art. 312 pct. 3 C. proc. civ., se va casa sentinţa şi în fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Hunedoara, în numele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 16 din 13 februarie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1394/2003. SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV.... | CSJ. Decizia nr. 1398/2003. Contencios. Anulare act... → |
|---|
