CSJ. Decizia nr. 144/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si acte vamale. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 144/2003
Dosar nr. 1822/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.N. SA a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, să se dispună anularea deciziei nr. 1939 din 29 noiembrie 2001, emisă de primul pârât, precum şi a actului constatator nr. 3447 din 22 august 2001, emis de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră Timişoara Aeroport, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa, de obligaţia de plată a unor majorări de întârziere, în sumă totală de 1.807.292.035 lei, despre care a arătat că nu sunt datorate.
În drept, ea a invocat prevederile art. 151-156 din Legea nr. 141/1997, art. 348-350 din Regulamentul vamal, aprobat prin HG nr. 696/1997, art. 31 şi 34 din OG nr. 3/1992, republicată, art. 31 din OUG nr. 17/2000, art. 1-6 din OUG nr. 13/2001, ş.a.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 54 din 5 martie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Instanţa a reţinut că legalitatea majorărilor de întârziere calculate de organul vamal poate fi examinată de judecătorie, conform art. 76 alin. (3) din OG nr. 1/1996, iar nu pe calea unei acţiuni formulată la instanţa de contencios administrativ.
La rândul său, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 9701 din 27 mai 2002, s-a dezînvestit în favoarea instanţei sesizate iniţial, apreciind că această măsură se impune în raport cu obiectul pricinii şi dispoziţiile art. 1 ale OUG nr. 13/2001 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Întrucât s-a ivit conflict negativ de comptenţă între cele două instanţe judecătoreşti de grade diferite, dosarul cauzei a fost înaintat acestei Curţi Supreme, pentru regulator, conform art. 21 din acelaşi cod.
Cum deja s-a arătat, obiectul cererii reclamantei il constituie pretenţia acesteia, pentru anularea unui act administrativ–jurisdicţional, anume Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 1939 din 29 noiembrie 2001, precum şi a actului constatator nr. 3447 din 22 august 2001, prin care Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră Timişoara Aeroport a stabilit în sarcina ei, obligaţia de plată la buget a unor majorări de întârziere, în sumă totală de 1.807.292.035 lei, aferente unor taxe vamale.
Cu un asemenea obiect, acţiunea atrage competenţa materială a instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, şi nu a judecătoriei, ca instanţă de drept comun, astfel cum eronat a reţinut Curtea de Apel Timişoara.
Concluzia se impune, atât în raport cu natura actelor juridice supuse controlului judiciar, cât şi de procedurile administrativ-jurisdicţionale instituite în materie prin Codul vamal, cât şi prin OUG nr. 13/2001.
Potrivit art. 1 din acest ultim act normativ, contestaţiile formulate de persoanele interesate sunt căi administrative de atac, prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, datoriei vamale,contribuţiilor la fondurile speciale a majorărilor de întârziere sau a penalităţilor ori a altor sume constatate şi aplicate, precum şi a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanţelor Publice, abilitate conform legii, să efectueze acte de control sau de impunere.
Aşadar, calificarea dată de curtea de apel, obiectului cererii reclamantei, ca fiind o contestaţie la executare, s-a făcut cu nesocotirea dispoziţiilor legale precitate, dar şi a principiului disponibilităţii, aplicabil în procesul civil.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a litigiului, în favoarea instanţei sesizată iniţial, respectiv Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Văzând şi dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi art. 22 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe SC A.N. SA Timişoara, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1438/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1440/2003. Contencios → |
|---|
