CSJ. Decizia nr. 1441/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1441/2003
Dosar nr. 3702/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2002
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. 1213/2001, reclamantul Cabinetul Individual de Avocatură M.V. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara şi Administraţia Financiară Deva, solicitând anularea în parte a deciziei nr. 3563 din 20 februarie 2000, emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, precum şi a procesului-verbal nr. 23905 din 10 noiembrie 2000, întocmit de Administraţia Financiară Deva, cu privire la rambursarea T.V.A. – ului, în sumă de 100.764.996 lei, pe perioada 1 – 15 martie 2000; compensarea sumei de 17.572.250 lei, reprezentând diferenţele de impozit pe venit pe anii 1998 şi 1999, contribuţia de asigurări sociale de sănătate pe aceiaşi perioadă, majorări de întârziere la impozitul pe profit şi la asigurări de sănătate, constatate prin procesul-verbal de control nr. 23905.
A mai solicitat obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Deva, la plata sumei de 37.165.056 lei, cu titlu de daune interese şi la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de control încheiat la 10 noiembrie 2000, organele de control au stabilit obligaţii de plată către buget, în sumă totală de 17.572.250 lei, precum că în acelaşi proces-verbal s-a menţionat faptul că reclamantul a solicitat rambursarea T.V.A. deductibilă, fără, însă, ca organul de control să se fi pronunţat asupra acestui aspect.
A menţionat că prin Decizia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara s-a dispus efectuarea unui nou control care să vizeze strict aceiaşi perioadă şi aceiaşi bază impozabilă, care a făcut obiectul contestaţiei.
A susţinut că atât actul de control, cât şi hotărârile emise în faza administrativ-jurisdicţională, sunt nelegale, în contextul dispoziţiilor art. 23 din OUG nr. 17/2000, potrivit cărora rambursarea T.V.A. se efectuează în termen de 30 de zile de la data cererii de rambursare, cât şi a prevederilor art. 9 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 13/2001 şi art. 19 alin. (1) din OG nr. 70/1997.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 145/2001, a admis cererea reclamantului, doar cu privire la rambursarea T.V.A. - ului de recuperat.
Instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe concluziile raportului de expertiză dispus în cauză, cât şi pe lucrările dosarului, care au demonstrat că reclamantul este plătitor de T.V.A. pentru perioada 1 martie – 15 martie 2000, în temeiul HG nr. 215/1999, precum şi că în temeiul OUG nr. 17/2000, avocaţii, respectiv reclamantul, au fost scutiţi de plata T.V.A. – ului, începând cu 15 martie 2000.
În perioada 1 martie – 15 martie 2000, reţine instanţa, reclamantul, a colectat şi încasat T.V.A., aferentă activităţii desfăşurate, în sumă de 5.700.160 lei, iar în aceiaşi perioadă, pentru bunurile şi serviciile achiziţionate şi serviciile prestate, aceasta a înregistrat T.V.A. deductibil, în sumă de 106.466.156 lei şi făcând diferenţa între T.V.A.-ul deductibil şi cel calculat, T.V.A.-ul rămas nerambursat după efectuarea compensării cu obligaţiile fiscale stabilite prin actul de control, în sumă totală de 17.572.250 lei, T.V.A.-ul de rambursat către reclamant se ridică la suma de 83.193.746 lei.
Potrivit prevederilor art. 22 din OUG nr. 17/2000, în situaţia în care T.V.A.-ul deductibil este mai mare decât T.V.A.-ul colectat, diferenţa se regularizează prin compensare.
Reclamantul a îndeplinit condiţiile legale pentru rambursare şi respectiv, pentru compensare.
Conform dispoziţiilor art. 22 din OUG nr. 17/2000, rambursarea urma să fie efectuată în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, respectiv 10 mai 2000.
Instanţa a mai reţinut că la data de 10 iunie 2000, reclamantul avea angajat un credit în sumă de 93.617.023 lei, conform contractului de credit încheiat cu B.R.D, dobânda percepută de bancă pentru creditul acordat, fiind de 62% pe an, indexabilă, astfel încât reclamantul avea dreptul la plata daunelor interese solicitate.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată a declarat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice Deva, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara.
Recurenta reiterează motivele din acţiune, fără a aduce vreo critică de nelegalitate şi netemeinicie, hotărârii atacate.
Recursul va fi respins pentru cele ce urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, în raport cu susţinerile reclamantuluii şi a actelor normative incidente în cauză, Curtea va constata că instanţa de fond a reţinut corect atât situaţia de fapt, cât şi cea de drept, astfel încât soluţia pronunţată este legală şi temeinică. Perioada în care Cabinetul s-a încadrat ca plătitor de T.V.A., a fost cuprinsă între 1 martie 2000 şi 15 martie 2000, dată la care conform OUG nr. 17/2000, activitatea avocaţială a fost scutită de plata T.V.A.
În această perioadă (1 martie 2000 – 15 martie 2000), Cabinetul a colectat şi încasat T.V.A., în sumă de 5.700.160 lei, iar T.V.A.-ul deductibil a fost de 106.466.156 lei, conform procesului-verbal de control nr. 23905 din 10 noiembrie 2000, întocmit de Administaţia Finanţelor Publice Deva şi a raportului de expertiză.
Solicitarea rambursării T.V.A. s-a făcut de către reclamant, la 10 mai 2000, conform adresei nr. 11.402.
Rambursarea trebuia efectuată în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, potrivit art. 23 alin. (1) din OUG nr. 17/2000, care prevede:
„Rambursarea diferenţelor de taxă rămasă după compensarea realizată conform art. 22, se efectează în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza documentaţiei stabilite prin Ordonanţa Ministerului Finanţelor şi a verificărilor efectuate de organele fiscale teritoriale".
Organul în drept nu a efectuat rambursarea T.V.A. - ului în termenul legal, deşi reclamantul a îndeplinit condiţiile legale pentru rambursare şi respectiv, pentru compensare, astfel cum în mod temeinic a reţinut instanţa.
Şi în ceea ce privesc daunele interese acordate, instanţa în mod corect a stabilit că, în situaţia în care pârâta ar fi rambursat T.V.A.-ul, reclamantul ar fi putut returna creditul angajat la B.R.D., în scopul realizării investiţiei, ce a implicat plata T.V.A. - ului în litigiu şi că între reambursarea T.V.A. - ului şi dobânzile achitate, există raport de cauzalitate.
De altfel, pentru nerambursarea în termenul de 30 de zile de la data cererii, a T.V.A., partea datorează dobânzi legale, conform OG nr. 9/2000, fără nici o altă condiţie.
Pentru aceste motive şi cum în cauză nu se constată motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice Deva, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, împotriva sentiţei civile nr. 145 din 13 iunie 2001, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1440/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1444/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
