CSJ. Decizia nr. 1444/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1444/2003
Dosar nr. 928/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 23 martie 2001 la Curtea de Apel Piteşti, reclamanta SC M. 93 SRL a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Argeş, anularea procesului verbal nr. 365 din 6 martie 2000 şi a hotărârii nr. 11 din 4 aprilie 2000, ambele emise de Direcţia Controlului Financiar Fiscal de Stat Argeş, precum şi Decizia nr. 5 din 22 februarie 2001 a D.G.F.P.C.F.S. Argeş. Totodată, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 101.538.636 lei reţinută prin executarea silită, la valoarea actualizată cu indicele de inflaţie.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că, în mod greşit, au fost excluse din costurile de achiziţie, de către organul de control, costurile de transport pentru desfacere ale mărfurilor produse, ceea ce a avut drept rezultat modificarea bazei impozabile.
Instanţa învestită, prin sentinţa nr. 204/F/C din 20 decembrie 2001, a admis acţiunea, a anulat actele atacate şi a obligat-o pe pârâta D.G.F.P.C.F.S. Argeş să restituie reclamantei suma de 106.084.354 lei reprezentând impozit şi majorări de impozit, reactualizate, taxele de timbru plătite în cursul procedurii prealabile, precum şi suma de 333.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut, în baza concluziilor expertizei efectuate în cauză, că, în mod justificat, reclamanta a dedus la calculul impozitului pe profit cheltuielile aferente expedierii mărfurilor, deoarece acestea sunt cheltuieli de desfacere şi nu de achiziţie, fiind, deci, aferente veniturilor şi, ca atare, deductibile.
Sentinţa a fost recurată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Argeş.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a criticat sentinţa atacată pentru următoarele considerente:
1.Instanţa competentă să judece cauza era Tribunalul judeţean Argeş în raport cu prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a solicitat anularea deciziei emisă de către Direcţia Generală Judeţeană, iar nu de către Ministerul Finanţelor Publice;
2.acţiunea a fost tardiv introdusă în instanţa de judecată;
3.soluţia instanţei este greşită pe fondul cauzei, întrucât costurile au fost majorate de către reclamantă cu cheltuielile de transport şi aprovizionare a mărfurilor aflate în stoc.
Recursul este nefondat.
1.Cu privire la competenţă. La data introducerii acţiunii – 23.03.2001 – nu intrase în vigoare art. 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 59/2001, fiind, deci, aplicabil textul anterior în vigoare potrivit căruia erau de competenţa curţii de apel procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind, printre altele, actele serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, adică situaţia din speţă.
2.Actul atacat, ce face obiectul prezentului litigiu este Decizia nr. 5 din 22 februarie 2001 a D.G.F.P.C.F.S. Argeş.
La dosarul cauzei se află documentul atestând expediţia menţionatei decizii şi care poartă data de comunicare 06.03.2001. În raport de data introducerii acţiunii aceasta apare ca fiind introdusă în termenul legal de 30 de zile.
De altfel, recurenta nu a menţionat vreun alt act din care să rezulte că s-ar fi făcut comunicarea la o dată în raport de care acţiunea ar fi fost introdusă în termen, singura referire din recurs vizând data introducerii acţiunii, care, însă, e certă şi necontestată.
3.Cu privire la fondul cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2, art. 4 a OG nr. 70/1994, pentru determinarea profitului impozabil, sunt cheltuieli deductibile cele aferente veniturilor, precum şi cele considerate deductibile conform prevederilor în vigoare.
În speţă, s-a constatat de către organul de control că au fost incluse de către reclamantă cheltuielile de transport privind mărfuri aflate în stoc.
Or, aceste cheltuieli nu pot fi anticipate şi deduse din venitul impozabil, deoarece fiind vorba de produse în stoc nu se poate vorbi încă de un venit obţinut de pe urma lor.
Este adevărat că în acţiunea introductivă se afirmă la un moment dat că unitatea nu deţinea marfă în stoc, ci că produsele respective se aflau încărcate pe mijlocul de transport, dar această afirmaţie nu a fost dovedită şi nici nu s-au solicitat probe în susţinerea ei. De altfel, faţă de natura mărfii – material lemnos, buşteni – se putea ca o astfel de marfă să fie încărcată şi păstrată direct în vagoane de transport în aşteptarea unor clienţi potenţiali.
În orice caz, în măsura în care marfa va fi fost vândută mai târziu reclamanta este în drept să solicite efectuarea unei regularizări cu privire la cheltuielile aferente veniturilor astfel obţinute.
Faţă de considerentele expuse recursul declarat în cauză se vădeşte fondat, sub aspectul reieşind din considerentele precedente, urmând a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi, în fond, a se respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Argeş, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 204/F/C din 20 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1441/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1441/2003. Contencios → |
|---|
