CSJ. Decizia nr. 1464/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1464/2003
Dosar nr. 1980/2002
Şedinţa publică din 9 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 aprilie 2002, reclamanta SC P. SA a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanţelor nr. 467 din 23 martie 2000; hotărârii nr. 9/1999 şi dispoziţiei 130 din 20 octombrie 1999 emise de D.G.F.P.C.F.S. Cluj; precum şi a procesului verbal de control întocmit de Administraţia Finanţelor Cluj la 14 mai 1999 sub nr. 23181; exonerarea de plata sumei de 1.637.020.475 lei, accize şi T.V.A. şi 249.393.129 lei, majorări de întârziere calculate până la 31 decembrie 1998.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că la data controlului, deşi erau în vigoare dispoziţiilor OG nr. 68/1999, organele de control au continuat să aplice OMF nr. 620/1997, depersonalizând toate plăţile făcute în contul obligaţiilor bugetare şi astfel stabilind debite suplimentare şi majorări.
Prin sentinţa civilă nr. 167/15 mai 2002, pronunţată în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a exonerat reclamanta de plata sumelor reţinute în sarcina sa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs toţi pârâţii susţinând în esenţă că exprimă în exclusivitate concluziile expertului fără a mai avea în vedere celelalte probe administrate.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că nu sunt justificate.
Verificând modul de respectare a plăţilor efectuate în contul eşalonării aprobate de Ministerul Finanţelor în 1998, organele de control ale D.G.F.P.C.F.S. Cluj au reţinut prin procesul verbal nr. 23181 din 27 mai 1999 că reclamanta avea la 31 decembrie 1998 o datorie scadentă la accize în sumă de 1.537.670.358 lei aferente lunii octombrie 1998; în sumă de 99.350.124 lei la T.V.A. şi rest de plată la majorări de întârziere pentru fiecare din aceste debite.
De reţinut că aceste sume au rezultat din aplicarea Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997.
Ori, la data controlului se aflau în plină aplicare dispoziţiile OG nr. 68/1999 privind stimularea plăţii obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi în raport de care Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 620/1997 nu se mai aplica debitelor restante la 30 aprilie 1999, iar majorările de întârziere aferente acestor debite se amână la plată până la 30 noiembrie 1999 sau sunt scutite de la plată dacă debitul se achita până la 31 august 1999. Astfel fiind şi cum la data controlului, 30 mai 1999, societatea reclamantă nu mai avea debite restante din accize şi T.V.A., ci numai debite din majorări de întârziere şi majorări eşalonate la plată, în mod nejustificat, nu au fost scutite de la plată, ele intrând sub incidenţa OG nr. 68/1999.
Deşi societatea reclamantă a făcut dovada achitării obligaţiilor bugetare şi majorărilor de întârziere cu ordine de plată evidenţiate contabil pentru fiecare debit în parte, conform Normelor metodologice aprobate de Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 620/1997, organele de control au procedat la depersonalizarea plăţii făcute, şi prin aplicarea eronată a Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997 au calculat majorări la majorări.
Descifrând acest procedeu, expertizele efectuate în cauză au evidenţiat modul incorect prin care s-au stabilit debitele în sarcina reclamantei.
Astfel fiind soluţia Curţii de Apel Cluj întemeiată pe aceste concluzii urmează a fi apreciată ca fiind legală şi temeinică.
Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât motivele de casare invocate de recurenţii-pârâţi reprezintă în fapt o reiterare a obiecţiunilor formulate la expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. a judeţului Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice al municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 167 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1460/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1466/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
