CSJ. Decizia nr. 151/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 151/2003
Dosar nr. 4041/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petiţia de recurs înregistrată pe data de 7 noiembrie 2002, la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, SC O. SA a solicitat anularea deciziei nr. 472 din 25 octombrie 2001, a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, precum şi a deciziei nr. 403 din 5 mai 2001 a Comisiei Consiliului Concurenţei.
În baza acestei din urmă decizii, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 90.000.000 lei, pentru nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea Concurenţei nr. 21/1996, reţinându-se în motivarea măsurii luate, omisiunea notificării de către respectiva societate, a concentrării economice realizate prin dobândirea controlului asupra SC A. SA, care activează tot în domeniul asigurărilor, ca şi SC O. SA.
Decizia de sancţionare a fost confirmată prin Decizia nr. 472 din 25 octombrie 2001, a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, cu care a fost respinsă plângerea unităţii amendate.
În susţinerea recursului declarat, s-a arătat că în cauză nu se poate reţine omisiunea, ci întârzierea notificării, Consiliul Concurenţei neatrăgând atenţia recurentei cu privire la notificare. S-a mai susţinut că Decizia de sancţionare a fost tardivă, între momentul sesizării şi cel al sancţionării intervenind „un interval prea mare" (cca. 4 luni).
Recurenta a învederat, de asemenea, că întârzierea notificării nu este sancţionată de Legea nr. 21/1996, precum şi că această lege nu se aplică pieţei titlurilor de valoare.
În sfârşit, recurenta a mai susţinut că amenda aplicată este, în raport cu gravitatea faptei, excesivă.
Criticile aduse sunt nefondate.
În cauză este bine stabilit că în urma achiziţionării în luna mai 2001 a pachetului majoritar de acţiuni de la SC A. SA, recurenta a dobândit controlul direct asupra acelui agent economic.
Notificarea operaţiunii de preluare a acţiunilor s-a făcut la solicitarea Consiliului Concurenţei şi nu are nici o relevanţă sub acest aspect, modul în care Consiliul a luat cunoştinţă de acest fapt.
Obligaţiunea de notificare este expres instituită prin lege, raţiunea unei atare obligaţii fiind tocmai prevenirea concentrărilor economice, adică unul din obiectivele majore ale Legii concurenţei.
Chiar dacă nu este prevăzut termenul în care trebuie făcută notificarea, prin însăşi natura operaţiei supusă controlului, acest termen începe să curgă din momentul în care s-a declanşat activitatea de pregătire a concentării (fuziunii), dar nu mai târziu de momentul încheierii acesteia, când faptul, posibil ilicit, s-a consumat.
Or, notificarea concentrării economice s-a făcut de către recurentă pe data de 9 iulie 2001, adică după preluarea acţiunilor şi încheierea, practic, a operaţiunii de concentrare.
În raport cu această constatare, apare lipsită de relevanţă, distincţia făcută de recurentă între „omisiune" şi „întârziere".
Referitor la pretinsa tardivitate, recurentul nu a invocat nici un temei de drept care să valideze susţinerea sa. Însuşi modul de formulare a criticii aduse – „un interval prea mare" între constatare şi sancţionare – evidenţiază precaritatea susţinerii sale.
De asemenea, afirmaţia că legea concurenţei nu s-ar aplica pieţei titlurilor de valoare, poate constitui, eventual un punct de vedere teoretic, fără acoperire, însă, într-o dispoziţie legală.
Faptul de a se fi achiziţionat acţiuni reprezintă o modalitate tipică de a obţine o participare la capital şi astfel, de modificare a ponderii societăţii beneficiare pe piaţa relevantă, cu consecinţa – posibilă – de a se ajunge printr-o concentrare economică semnificativă, la controlul pieţei, impunându-se tocmai pentru aceste motive, controlul preventiv reglementat de lege.
Individualizarea sancţiunii, ultima critică adusă de recurent, este, la fel, nefondată, suma la care a fost obligată recurenta, situându-se în limitele prevăzute de lege şi fiind corect gradată în raport cu circumstanţele cauzei.
Faţă de considerentele mai sus expuse, se impune respingerea recursului declarat şi menţinerea actelor administrative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 472 din 25 octombrie 2001 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1502/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1512/2003. Contencios → |
|---|
