CSJ. Decizia nr. 1513/2003. Contencios. Anulare ordin M.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1513/2003
Dosar nr. 2900/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 237, pronunţată la data de 26 iulie 2002, în dosarul nr. 997/A/2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanţii U.C., B.S. şi P.E., pentru anularea Ordinului nr. 1478/2001, Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului la Institutul Naţional al Magistraturii şi a Circularei nr. I/5092/2002, pentru prelungirea valabilităţii regulamentului respectiv, emise de ministrul justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că reclamanţii au mai cerut:
- suspendarea executării actelor administrative de mai sus şi a concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, programat la 31 august 2002;
- prorogarea termenului de înscriere la concurs;
- obligarea Ministerului Justiţiei să le recunoască dreptul de înscriere la acest concurs;
- menţinerea în vigoare a Regulamentului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în anul 2000, aprobat prin Ordinul nr. 2900/1999.
A mai reţinut că reclamanţii au susţinut că prin actele administrative atacate le-a fost încălcat dreptul legal de a participa la concurs, Regulamentul permiţând doar înscrierea candidaţilor care au obţinut la examenul de licenţă media peste 8,50, fiind încălcate astfel prevederile art. 76 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească.
Respingând acţiunea ca nefondată, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Regulamentul nu este nelegal, introducerea condiţiei unei medii minime de 8,50 la examenul de licenţă fiind în concordanţă cu prevederile art. 46 lit. b) din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora pot participa la susţinerea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, doar candidaţii care au o pregătire profesională corespunzătoare
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanţii, susţinând că.
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei apărări pe care şi-au formulat-o, anume aceea că Regulamentul şi Ordinul emis de ministrul justiţiei sunt nule, nefiind publicate în Monitorul Oficial al României, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000, privind tehnica elaborării actelor normative;
- instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea, prevederile art. 46 lit. b) din Legea nr. 92/1992, invocate în considerentele sentinţei, referindu-se doar la numirea în magistratură, după promovarea examenului de capacitate.
În întâmpinarea depusă, Ministerul Justiţiei a cerut respingerea recursului, susţinând, în esenţă, că Legea nr. 92/1992, în baza căreia a fost emis Regulamentul, nu prevede obligativitatea publicării acestuia în Monitorul Oficial şi că, pe fond, prevederea unei medii minime la examenul de licenţă este în conformitate cu prevederile art. 76 şi ale art. 46 lit. b) din aceiaşi lege.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vederea intrării lor în vigoare, legile, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate, se publică în Monitorul Oficial al României.
Aceiaşi dispoziţie a fost preluată de prevederile art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 555/2001, potrivit cărora toate ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor, se publică în Monitorul Oficial, prin grija acestora.
Deci, aceste prevederi legale impun condiţia obligatorie a publicării actelor administrative cu caracter administrativ, condiţie de validitate a acestora.
În cauză, reclamanţii au susţinut, prin acţiune, că ordinul şi Regulamentul atacate nu ar fi fost publicate în Monitorul Oficial şi că publicarea acestora ar fi fost obligatorie, însă instanţa de fond nu a cercetat acest lucru, nici dacă acestea sunt sau nu acte administrative cu caracter normativ, nici dacă prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 555/2001, sunt incidente.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă, în condiţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recursul fiind întemeiat, urmând ca dosarul să fie trimis pentru rejudecare.
Astfel, fiind cercetarea celui de-al doilea motiv de casare este inutilă, urmând a fi avut ca apărări de fond, eventual, de instanţa de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.C., de B.S. şi P.E., împotriva sentinţei nr. 237 din 26 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1512/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1514/2003. Contencios. Anulare decizie UAR.... → |
|---|
