CSJ. Decizia nr. 1548/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1548/2003
Dosar nr. 3219//2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 martie 1999, reclamanta M.A. a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii U.A.R. şi Baroul Bucureşti, să se constate încălcarea art. 26 din Legea nr. 51/1995, prin împiedicarea sa să candideze la demnitatea de decan sau consilier, să se constate nulitatea procesului-verbal nr. 970 din 25 februarie 1999, întrucât Legea nr. 51/1995 nu prevede înfiinţarea unei comisii de validare; să se contate nulitatea deciziei nr. 805 din 2 martie 1999, deoarece conform art. 127 din statut, Consiliul baroului adoptă hotărâri şi dă avize, iar nu decizii; să se constate încălcarea art. 122 alin. (4) din statut, în sensul că nu s-a supus la vot completarea ordinii de zi cu propunerea rezoluţiei depusă de către reclamantă; să fie obligat vechiul consiliu al baroului să convoace o nouă adunare generală cu respectarea prevederilor legale; să se constate nulitatea Adunării Generale din 6 martie 1999, pentru vicii de formă şi de fond; să se constate că toate măsurile (rezoluţiile) adoptate de adunarea generală de la data menţionată sunt nule; să se constate că decanul şi Consiliul baroului au încălcat art. 20 din Legea nr. 51/1995, precum şi art. 73, 74 din Statut pentru că nu au întocmit şi nu au dat publicităţii tabloul avocaţilor; să se constate că din cei aproape 2700 de avocaţi ai baroului, aproximativ 1500 sunt pensionari, fiind radiaţi de drept din Tabloul avocaţilor conform art. 23 lit. c) din Legea nr. 51/1995; să se constate că, în prezent, Baroul Bucureşti funcţionează cu o conducere aflată complet în afara legii; să se constate că U.A.E., deşi a cunoscut aceste aspecte de încălcare a legii, nu a sancţionat persoanele vinovate, în temeiul prevederilor art. 65, 66 din Legea nr. 51/1993.
A adresat în acest sens la data de 8 martie 1999 plângere U.A.R., potrivit dispoziţiilor art. 130 din statut, plângere la care nu i s-a răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1013 din 7 septembrie 1999, a respins acţiunea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada vătămării unor drepturi ale sale prin actele şi faptele Consiliului Baroului Bucureşti; prin înfiinţarea Comisiei de validare a candidaturilor la funcţia de decan sau consilier nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 51/1995, această comisie având doar rolul de a asigura buna desfăşurare a alegerilor. Totodată, conform dispoziţiilor art. 130 şi ale art. 138 din Statutul profesiei de avocat, reclamanta trebuie să atace deciziile decanului Baroului Bucureşti şi pe cele ale Consiliului Baroului Bucureşti, Consiliului U.A.R.
Reclamanta a formulat recurs împotriva sentinţei, recurs ce a fost admis de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2326 din 27 iunie 2000, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că prima instanţă nu a administrat toate probele încuviinţate şi nici nu a revenit motivat asupra lor, respectiv asupra adresei de comunicare a unor înscrisuri de către pârâţi.
S-a stabilit că la rejudecare, instanţa să administreze toate aceste probe, dispunându-se şi verificarea îndeplinirii dispoziţiilor art. 130 şi 138 din statut, faţă de susţinerea reclamantei că, anterior introducerii acţiunii, s-a adresat cu plângere U.A.R.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 870 din 30 septembrie 2002, a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Baroul Bucureşti şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a fost suspendată din profesie şi trecută pe tabelul avocaţilor incompatibili, nemaiavând, prin urmare, interes – ca element esenţial al acţiunii.
Şi împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamanta M.A., arătând că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nu s-a pronunţat asupra nici unei probe administrate în cauză, solicitând - în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ. - casarea hotărârii atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
În cadrul probei cu înscrisuri, recurenta-reclamantă a depus în dosar şi a lăsat la dispoziţia instanţei de control judiciar, Decizia nr. 424 din 6 februarie 2003 emisă de Baroul Bucureşti, prin care s-a dispus trecerea sa pe tabelul avocaţilor începând cu data de 1 februarie 2003, fiind sistată astfel starea sa de incompatibilitate.
Dată fiind această situaţie, urmează a se constata că motivele invocate de instanţa de fond după casare, în susţinerea excepţiei lipsei de interes nu mai subzistă, considerent pentru care recursul va fi admis, va fi casată sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare pe fond la aceeaşi instanţă.
Dezlegarea dată recursului face inutilă examinarea motivelor de casare invocate, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecare, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinţei civile nr. 870 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1542/2003. Contencios. Refuz rectificare... | CSJ. Decizia nr. 155/2003. Contencios → |
|---|
