CSJ. Decizia nr. 1570/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1570/2003
Dosar nr. 1433/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 31/2002, reclamanta SC M.B. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, anularea deciziei nr. 1951 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal de control nr. 201950 din 11 octombrie 2001, încheiat de Garda Financiară.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că organele de control ale Gărzii Financiare Centrale au reţinut în mod nejustificat în sarcina sa, obligaţia de a vira la bugetul de stat, impozitul în sumă de 371.212.363 lei, aferent veniturilor din dobânzi realizate în România, de persoana juridică nerezidentă B.I. Ltd Cipru, inclusiv majorările de întârziere impuse.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 375 din 9 aprilie 2002, a respins acţiunea formulată de SC M.B. SA Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, pentru dobânzile achitate creditorului din Cipru, în baza unui contract de credit, avea obligaţia de a vărsa la bugetul de stat impozit pe veniturile persoanelor nerezidente, în cotăa de 10% potrivit Convenţiei pentru Evitarea Dublei Impuneri, art. 11 pct. 2.
A arătat că din actele depuse de reclamantă nu rezultă dacă firma din Cipru a plătit impozitele aferente veniturilor obţinute din România, din dobânzile plătite de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC M.B. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o interpretare greşită a textului art. 11 din Convenţia pentru Evitarea Dublei Impuneri.
După ce a calificat corect şi lămurit faptul că prevederile parag. 2 al art. 11, sunt o excepţie derogatorie de la regula generală prevăzută în parag. 1 al aceluiaşi articol din Convenţia pentru evitarea dublei impuneri, a reţinut, însă, greşit că reclamantei i-ar fi aplicabilă excepţia.
Or, reclamanta nu este beneficiara efectivă a dobânzilor, pentru a i se putea aplica prevederile parag. 2, întrucât ea a primit creditul extern şi a plătit dobânzile persoanei juridice nerezidente.
Sub aspectul dovezii plăţii de către persoana juridică nerezidentă, a impozitelor pe veniturile sale, din dobânzi, din Cipru, aprecierile instanţei de fond cu privire la data certificatului de rezidenţă fiscală, sunt susceptibile de interpretare, motiv pentru care a anexat un alt ceretificat de rezidenţă fiscală eliberat de Ministerul Finanţelor din Cipru, la data de 19 aprilie 2002, către firma B.I. Ltd.
În fine, recurenta a susţinut că potrivit prevederilor art. 29 din Convenţia pentru Evitarea Dublei Impuneri, Ministerul Finanţelor Publice, în calitatea sa de autoritate competentă, avea obligaţia efectuării schimbului de informaţii care sunt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor convenţiei.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
În baza contractului de credit încheiat cu firma B.I. Ltd Cipru, la data de 22 decembrie 1999, SC M. SA a primit un credit de 720.000 dolari SUA, cu o dobândă de 1,8% pentru fiecare lună şi care a fost plătită astfel: suma de 77.260 dolari SUA datorată cu titlu de dobândă pentru primele 6 luni, reţinută în Cipru la momentul efectuării transferului, iar diferenţa de 90.720 dolari SUA a fost plătită de SC M. SA, la data de 4 iulie 2000, cu D.P.V.E. nr. 1341132.
Potrivit art. 11 parag. 1 din Convenţia pentru Evitarea Dublei Impuneri încheiată între România şi Cipru şi ratificată prin Decretul nr. 261/1982, „Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în acel celălalt stat contractant".
Prin urmare, contrar celor reţinute de organele de control şi instanţa de fond, art. 11 parag. 1 stabileşte fără echivoc regula impozitării în Cipru, a veniturilor realizate în România, din dobânzi, de către persoana juridică rezidentă în cauză.
De la această regulă, parag. 2 al art. 11 din Convenţie instituie o excepţie, „totuşi dobânzile realizate dintr-un stat contractant, de un rezident al celuilalt stat contractant şi care este beneficiarul efectiv al dobânzii, pot fi impuse în primul stat contractant menţionat…..", excepţie care nu poate înlătura regula generală şi care ar fi putut fi avută în vedere. numai în situaţia în care firma B.I. nu ar fi achitat impozitele în Cipru.
Or, potrivit certificatului de rezidenţă fiscală nr. 120816920, eliberat la 19 aprilie 2002, de Ministerul Finanţelor din Cipru, B.I. Ltd. din Nicosia este rezidentă în Cipru. în conformitate cu Convenţia dintre Guvernul Republicii Cipru şi Guvernul Republicii Socialiste România, pentru Evitarea Dublei Impuneri şi este subiect de impunere în Cipru, în privinţa veniturilor obţinute din orice sursă, începând cu 3 octombrie 1996.
Rezultă, aşadar, că SC M. "SA a fost obligată în mod nejustificat la plata sumei de 371.212.363 lei, impozit aferent veniturilor unei persoane nerezidente şi a penalităţilor de întârziere, precum şi la plata sumei de 752.436.372 lei, reprezentând T.V.A. şi a penalităţilor de întârziere, motiv pentru care va fi admis recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC M.B. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 375 din 9 aprilie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de SC M.B. SA Bucureşti.
Anulează procesul-verbal nr. 201950, încheiat de Garda Financiară Centrală şi Decizia nr. 1951 din 30 noiembrie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1569/2003. Contencios. Anulare ordin M.J. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1573/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
