CSJ. Decizia nr. 1573/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1573/2003
Dosar nr. 3109/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 septembrie 2002, T.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 1996 din 20 august 2002, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, pe întreaga perioadă în care a fost refugiat, respectiv 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este pensionar şi veteran de război.
A participat la război în perioada septembrie – octombrie 1944, după care a fost deconcentrat.
La data de 14 martie 1945, a fost concentrat din nou, până la 9 mai 1945, astfel cum rezultă din certificatul nr. 67.117/1978 eliberat de UM nr. 2405 Piteşti.
Deşi a prezentat comisiei actele doveditoare, prin hotărârea atacată i s-a stabilit o perioadă de refugiu mai mică decât cea reală şi indemnizaţia acordată este inferioară celei de care beneficiază foştii colegi, care au depus cererea imediat după publicarea legii.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 548/CA din 21 octombrie 2002, a admis acţiunea, în sensul că a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional.
De asemenea, a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului T.I., calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1993, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 11 octombrie 1940 – 6 martie 1945, sens în care va emite o nouă decizie.
Instanţa a reţinut că nu există nici un temei legal pentru a nu se recunoaşte reclamantului, calitatea de refugiat în perioada respectivă şi că eronat comisia sesizată cu cererea acestuia, a stabilit o altă perioadă.
Cât priveşte data acordării indemnizaţiei, s-a apreciat că ea este în concordanţă cu prevederile art. 5 din lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, reţinând că pentru perioada în care reclamantul a participat pe front, poate beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000.
În realitate, dispoziţiile legii respective exclud acest cumul, astfel că s-a hotărât într-o speţă similară, soluţionată de Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 563/CA/2002.
Critica nu este întemeiată.
Legislaţia română în vigoare, aplicabilă în materie, nu exclude dreptul persoanei aflate în una din situaţiile pe care le reglementează, de a cere şi obţine, în acelaşi timp, recunoaşterea calităţii de veteran de război şi de persoană refugiată.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 44/1994, în cazurile în care una şi aceiaşi persoană se încadrează în categoria de veteran de război, cât şi în aceea de fost deţinut politic sau deportat, inclusiv prizonier de război în fosta U.R.S.S., luat după 23 august 1944 sau, deşi declarat înainte de această dată, a fost reţinut după data armistiţiului, beneficiază cumulativ de drepturile băneşti pe perioadele corespunzătoare calităţii avute, cu condiţia ca perioadele să fie distincte.
În conformitate cu norma înscrisă în alineatul următor, persoana prevăzută la alineatul precedent nu poate cumula celelalte drepturi, altele decât cele băneşti, dar va avea dreptul să opteze pentru cele mai avantajoase sau, după caz, să le obţină pe cele care nu sunt prevăzute în prezenta lege, dar sunt recunoscute prin lege pentru cealaltă categorie sau celelalte categorii în care se încadrează.
Prin hotărârea nr. 1996 din 20 august 2002, Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a recunoscut reclamantului T.I., calitatea de persoană care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, în perioadele 11 octombrie 1940 – 31 august 1944, 2 noiembrie 1944 – 31 ianuarie 1945, care totalizează 4 ani, o lună şi 19 zile.
Nu s-a luat în calculul perioadelor de strămutare, lunile în care fiind concentrat, reclamantul s-a aflat pe front, astfel cum rezultă din certificatul nr. 67.117 din 28 aprilie 1998, eliberat de Ministerul Apărării Naţionale.
Interpretând în mod corect prevederile legale mai sus enunţate, care interzic cumulul altor drepturi, decât cele băneşti, prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat parţial actul administrativ, cu consecinţa obligării pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, pe întreaga perioadă de refugiu, din motive etnice.
Ca atare, soluţia pronunţată se vădeşte legală şi temeinică, urmând a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 548/CA/2002 - P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1570/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1574/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
