CSJ. Decizia nr. 1631/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1631/2003
Dosar nr. 3970/2001
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti, prin sentinţa nr. 55 din 4 aprilie 2001, a admis actul de sesizare al Completului, constituit conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 şi în consecinţă:
1.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari, judeţul Ilfov, la plata către bugetul Local, a 7.411.480 lei, reprezentând restituiri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi.
1.b. A obligat pe pârâţii A.A. şi H.N., la plata în solidar către Consiliul LLocal Tunari, a sumei de 7.411.480 lei, reprezentând prejudiciu, plus 1.942.911 lei, daune.
A constatat că din totalul de 9.354.491 lei, a fost recuperată de la pârâţi, suma de 8.054.092 lei.
2.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari, la plata către bugetul Local, al sumei de 8.223.756 lei, reprezentând plată nelegală.
2.b. A obligat pe pârâtul A.A., la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a sumei de 8.223.756 lei, reprezentând prejudiciu, plus 3.480.233 lei, daune.
A constatat că sumele respective au fost recuperate.
3.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari, la plata către bugetul asigurărilor sociale, a sumei de 27.129.669 lei, reprezentând contribuţia nevirată în perioada februarie – decembrie 1999, plus 46.131.233 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 1 august 2000, şi care vor fi calculate în continuare până la data de 7 august 2000.
A constatat că suma de 27.129.668 lei a fost virată.
3.b. A obligat pe H.N., la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a sumei de 46.131.233 lei, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere pe perioada 1 august - 7 august 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Naţională a României la data pronunţării (48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
4.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la plata către bugetul asigurărilor de sănătate, a 27.805.497 lei, reprezentând contribuţia de 7% pentru asigurările de sănătate, plus 28.281.139 lei, majorări de întârziere, calculate până la data de 31 iulie 2000, ce vor fi calculate în continuare până la data de 7 august 2000.
A constatat că suma de 27.805.495 lei a fost virată.
4.b. A obligat pe H.N. la plata către Consiliul Lcal al comunei Tunari, a sumei de 28.281.139 lei, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere pe perioada 1 august – 7 august 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Naţională a României, la data pronunţării (48,98%), cu titlu de daune, de la data achitării majorărilor de întârziere, de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
5.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la plata către bugetul de stat a 1.009.800 lei, reprezentând impozit pe salariu, plus 687.674 lei, majorări de întârziere, ce vor fi calculate în continuare până la data achitării debitului.
5.b. A obligat pe H.N. la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a 687.674 lei, reprezentând prejudicii, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere, începând cu data de 1 august 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Naţională a României, la data pronunţării48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere, de către Consilul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
6.a. A obligat Consiliul Local al comunei Tunari la plata către Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, a sumei de 511.595 lei, reprezentând contribuţie la Fondul pentru plata ajutorului de şomaj, plus 348.393 lei, majorări de întârziere calculate până la data de 31 iulie 2000, ce vor fi calculate în continuare, până la 11 decembrie 2000.
A constatat că suma de 511.595 lei, a fost achitată.
6.b. A obligat pe H.N., la plata către Consiliul Local al comunei Tunari, a 348.393 lei, reprezentând prejudiciu, la care se adaugă suma rezultată din calculul majorărilor de întârziere pe perioada 1 august - 11 decembrie 2000, sume asupra cărora se aplică dobânda practicată de Banca Naţională a României la data pronunţării (48,08%), cu titlu de daune, calculată de la data achitării majorărilor de întârziere, de către Consiliul Local al comunei Tunari, până la data achitării debitului de către pârâtă.
A obligat pe pârâţii Consiliul Local al comunei Tunari, A.A. şi H.N., la plata a câte 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea statului.
S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin încheierea din 17 octombrie 2000, pentru H.N. şi A.Al., până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în urma verificării plăţii obligaţiilor bugetare şi a cheltuielilor de personal, organul de control a constatat unele abateri financiare referitoare la execuţia bugetară a anului 1999.
Analizându-se modul de stabilire a contribuţiilor datorate de Consiliul Local al comunei Tunari, s-a reţinut că instituţia nu a calculat, evidenţiat şi virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, C.A.S. în cota legală de 30% aplicată asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a III-a de muncă.
Prin aplicarea unei cote de 23%, s-a diminuat cuantumul obligaţiei financiare către bugetul asigurărilor sociale de stat, cu 27.129.668 lei, sumă ce trebuia virată lunar în perioada 1 februarie – 31 decembrie 1999.
Pentru neplata la termen a C.A.S. în cotă legală de 30%, s-au calculat, în temeiul OG nr. 2/1999, majorări de întârziere de 46.131.133 lei.
Răspunderea pentru necalcularea şi virarea în cuantumul legal şi la termen, a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, revine lui H.N., ca şi pentru nevirarea contribuţiei pentru asigurările de sănătate, în cota legală de 7%, aplicată asupra fondului de salarii.
Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, necalculată şi nevirată, este de 27.805.497 lei, sumă care este purtătoare de majorări de întârziere.
S-a luat act că atât 27.805.497 lei, cât şi 27.120.668 lei, au fost virate la buget pe destinaţii, dar nu au fost achitate majorările de întârziere, motiv pentru care la stabilirea cuantumului de despăgubiri civile, s-a avut în vedere aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992.
S-a mai reţinut că instituţia, prin angajatul său, H.N. nu a evidenţiat şi virat cota legală de 5%, aplicată asupra premiului anual, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, în sumă de 511.595 lei, plus 348.393 lei, majorări de întârziere. Totodată, s-a luat act că suma de 511.595 lei a fost achitată cu O.P. nr. 233 din 12 decembrie 2000.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 415 din 21 septembrie 2001, a respins recursul declarat de H.N., reţinând temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.
Considerând Decizia netemeinică şi nelegală, H.N. a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie şi a solicitat admiterea şi casarea, cu trimitere spre rejudecare, la instanţa de fond.
Se arată că există contradicţii între dispoziţii şi considerente, că nu a existat posibilitatea decontării cheltuielilor de personal, având în vedere existenţa unei instituţii ce implică un fond financiar substanţial, iar impozitul pe salarii, plus majorările de întârziere, au fost recuperate.
Fără a contesta abaterea financiară reţinută ca atare de organele de control, în sensul că unitatea în mod greşit a calculat şi virat bugetului de asigurări sociale şi de asigurări sociale de sănătate, arată că plata unei sume de bani în minus către respectivele bugete, nu presupune automat cheltuirea sumei nevirate, care să atragă calcularea de daune.
Suma nevirată la momentul respectiv la bugetul de asigurări sociale, respectiv la bugetul asigurărilor de sănătate, a profitat bugetului local.
În acest sens, suma fiind folosită tot de un buget, chiar dacă nu bugetul în cauză, nu se justifică obligarea persoanei la plata de foloase nerealizate.
Prin notele scrise depuse la dosar, se adaugă şi alte critici, care nu constituie, însă, motive de ordine publică care să fie puse în discuţia părţilor.
Art. 3041 C. proc. civ., nu este operabil în speţă. Potrivit acestuia, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Dosarul de faţă a parcurs în procedura jurisdicţional-administrativă, atât faza de fond, cât şi de recurs, iar acum se aplică în recurs, ca formă finală de examinare a hotărârilor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii atacate nu rezultă existenţa vreunei contradicţii între considerente şi dispozitiv.
Motivarea abaterii financiare prin faptul că instituţia avea de făcut şi alte plăţi pe care le-a considerat prioritare, precum şi efortul financiar pe care trebuia să-l facă cu o investiţie aprobată de Consiliul Local, nu poate fi primită, deoarece doar legea prevede ordinea în care se face achitarea debitelor, prioritate având plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat sau bugetele speciale.
Nici teza acreditată prin recurs, că folosirea sumei neachitate tot de un buget, chiar dacă nu bugetul în cauză, nu justifică obligarea la plata de foloase necuvenite, nu poate fi primită.
Atât bugetul de stat, cât şi bugetele locale, au o anumită structură, fondurile au o anumită destinaţie prevăzută de lege, de la care nu se poate deroga.
Fondul trebuie acoperit pentru prejudiciul suferit şi foloasele nerealizate, până la data achitării sumei datorate.
Împrejurarea că impozitul pe salariu, plus majorările de întârziere, au fost recuperate, nu interesează, fiind o problemă de executare.
În consescinţă, recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.N., împotriva deciziei nr. 415 din 21 septembrie 2001, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1630/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 1633/2003. Contencios. Anulare ordin Prefect.... → |
|---|
