CSJ. Decizia nr. 1939/2003. SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1939/2003
Dosar nr. 357/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2000, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Guvernul României, A.N. – primul ministru, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, L.C. şi M.D., ministru şi, respectiv, secretar de stat la Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Est, A.C., director al agenţiei sus menţionate şi preşedintele comisiei de evaluare şi selecţie a proiectelor pentru licitaţia Program Phare 2000, Coeziune Economică şi Socială, Dezvoltarea Resurselor Umane în contextul restructurării industriale, sesiunea octombrie 2001.
Reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ de autoritate de specialitate (norme metodologice) partea referitoare la criteriul celor 67 puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanţării licitaţiei Program Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, intitulat „metodologie de evaluare", precum şi recunoaşterea dreptului societăţii de a primi grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanţării şi obligarea pârâţilor, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 Euro, plus dobânda de 8% pe an.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în tema octombrie 2001, a depus un proiect pentru care a solicitat finanţarea prin grant în cadrul programului Phare 2000, Coeziune Economică şi socială, dezvoltarea resurselor umane.
Cererea societăţii a fost respinsă prin scrisoarea nr. 1288 din 4 iulie 2002, emisă de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord - Est, cu motivaţia că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67 puncte stabilit de către Delegaţia Comisiei Europene în România".
Criteriul celor 67 de puncte, stipulat în „Metodologia de evaluare", elaborată şi aprobată de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei şi Delegaţia Comisiei Europene, a fost introdus după depunerea proiectelor, fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care constituie baza legală a procedurilor.
Reclamanta a mai precizat că, prin introducerea unui nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea proiectului societăţii, s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor normative care reglementează procedurile de depunere, evaluare şi selectare a proiectelor, acestea se desfăşoară exclusiv pe baza condiţiilor şi criteriilor publicate în Practical Guide, cerinţe care, în nici un caz, nu pot fi schimbate după depunerea proiectelor.
Prin sentinţa nr. 175 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, întrucât acţiunea vizează metodologia de evaluare şi selectare a proiectelor depuse în vederea obţinerii finanţării din fonduri comunitar, Norme metodologice aprobate de Delegaţia Comisiei Europene în România, actul contestat este exceptat cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiţie, între altele, actele referitoare la interpretarea şi executarea actelor internaţionale la care România este parte.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Suceava, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 307 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, cu aplicarea greşită a legii, iar instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, fără a se pronunţa asupra stabilirii naturii juridice reale a actelor la care face referire art. 2 din Legea nr. 39/1990.
Astfel, reclamanta a arătat că textul de lege sus menţionat nu-şi găseşte aplicare, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, sunt exceptate controlului în contencios actele de o natură specială societăţii, respectiv, actele de guvernământ în cadrul cărora se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publică sau externă, sau la alte cerinţe de ordine superioară.
Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat, reclamanta a precizat că acesta este un act administrativ ordinar, care nu întruneşte natura şi caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar şi introdus ilegal, în contradicţie cu normele după care trebuia să se desfăşoare licitaţia.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susţinerile reclamantei privind admisibilitatea acţiunii, în raport de natura juridică a actului constatat, nu au suport legal.
Pentru ca o instanţă să poată decide asupra unei cereri cu privire la drepturi şi obligaţii, este necesar ca ea să fie competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât şi normele de drept aplicabile litigiului cu care a fost învestită.
În cauză, instanţa a reţinut, în mod justificat, că nu este competentă să hotărască asupra anulării actului contestat şi a cererilor conexe, normele europene – în categoria cărora se cuprinde şi înscrisul în litigiu – nefiind supuse cenzurii instanţelor româneşti.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului, criteriul celor 67 de puncte, stipulat în metodologia specială de evaluare din punct de vedere tehnic şi financiar, utilizată pe parcursul întregului proces de evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei Europene în România prin adresa nr. 563 din 27 noiembrie 2001.
Aşadar, Curtea reţine că metodologiei de evaluare, care aplică de fapt criteriile stabilite iniţial în Ghidul Solicitantului, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei româneşti. Constituind un act adoptat de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparţine fondurilor competente din cadrul Uniunii Europene.
În consecinţă, Curtea constată că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al instanţei de a judeca, astfel cum a pretins reclamanta, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Suceava, împotriva sentinţei nr. 175 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 21 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2003. Contencios. împotriva încheierii... | CSJ. Decizia nr. 1890/2003. SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV → |
|---|
