CSJ. Decizia nr. 2157/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2157
Dosar nr. 508/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5/2003 din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj s-a admis acţiunea introdusă de F.C. împotriva hotărârii nr. 5027 din 4 noiembrie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anulându-se această hotărâre şi fiind obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că reclamanta s-a aflat în perioada 29 octombrie 1944 – 6 martie 1945 în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, acordându-i drepturile prevăzute de respectiva lege, cu începere de la 31 octombrie 2002.
În motivarea sentinţei prima instanţă a reţinut că părinţii reclamantei s-au refugiat din Cluj în comuna Sărmaşu, judeţul Mureş la cedarea vremelnică a Ardealului de Nord. La data de 29 octombrie 1944, în timpul refugiului, s-a născut reclamanta, care beneficiază astfel de statutul de persoană refugiată pentru perioada scursă de la această dată şi până la data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000, adică 6 martie 1945.
Sentinţa a fost recurată de către pârâtă.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a susţinut că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul precum şi că aceasta, personal, nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind deci încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate prevăzută de lege.
Critica este nefondată.
Constituie fapt cert, necontestat în cauză, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului la care au fost constrânşi părinţii săi ca efect al circumstanţelor istorice din perioada respectivă.
Cunoscând că statutul minorului este direct legat de cel al părinţilor săi şi că nu poate fi privit independent de acesta, raportat la condiţia sa de minor, în virtutea dispoziţiilor legale care guvernează materia ca şi a raţiunilor de ordin umanitar, afectiv, de protecţie şi întreţinere, urmează că în mod corect prima instanţă a apreciat că reclamanta se află în situaţia legală de a beneficia de măsurile reparatorii ale actului normativ evocat.
Minorul, mai ales la o vârstă atât de fragedă, nu poate fi considerat ca o entitate abstractă beneficiind de alegerea unui domiciliu propriu sau putând fi subiect direct al unor persecuţii etnice, a rezuma problema juridică din speţă la aceste coordonate demonstrând o abordare formală a termenilor legii, contrar finalităţii sale raţionale şi de echitabilă aplicare.
Faţă de considerentele expuse recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 5 din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2156/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2158/2003. Contencios. La încheierile de... → |
|---|
