CSJ. Decizia nr. 229/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 229/2003

Dosar nr. 1877/2002

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Directorul General al S.N. T.R. SA, în baza Notei de constatare nr. 4 din 6 februarie 2001, întocmită de Serviciul Controale şi Inspecţii, din cadrul societăţii, a emis Decizia de imputare nr. 206 din 21 februarie 2001, prin care se reţine că A.S., fost director la Fabrica de Ţigarete Iaşi şi Ş.P., fost director economic la aceiaşi fabrică, în mod nejustificat au angajat un avocat, pentru asistenţă juridică într-un litigiu aflat pe rolul Curţii de Contur, Colegiul jurisdicţional Iaşi, cauzând prin această faptă o pagubă sucursalei Fabrica de Ţigări Iaşi, în sumă de 30.000.000 lei.

Colegiul jurisdicţional Iaşi, prin sentinţa nr. 33 din 12 octombrie 2001, a admis contestaţiile formulate de A.S. şi Ş.P. şi pe cale de consecinţă, a anulat Decizia de imputare nr. 206 din 21 februarie 2001, reţinând că aceştia nu au cauzat vreun prejudiciu, prin angajarea unui avocat în apărarea intereselor societăţii.

Prin Decizia nr. 103 din 28 martie 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de S.N. T.R. SA, împotriva sentinţei nr. 33/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.N. T.R. SA, pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând aspecte de fond, privind cauzarea pagubei de 30.000.000 lei, de către cei doi angajaţi.

Recursul este fondat, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, „Curtea de Conturi îşi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale".

În situaţia în care în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curţii de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caractrer financiar, încheie procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării Procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicţional sau pe cel de clasare.

În temeiul dispoziţiilor cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, atât Colegiul jurisdicţional, cât şi secţia jurisdicţională, pot fi sesizate fie de Procurorul financiar, fie de persoana, în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare, întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi.

Dar, în cauză, nu există un asemenea act de control; obiectul judecăţii constituindu-l Decizia de imputare emisă în baza Notei de constatare, întocmită de Serviciul Controale şi Inspecţii din cadrul S.N. T.R. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 102 C. muncii; or, în astfel de situaţii, potrivit procedurii speciale instituite, competenţa materială revine instanţei judecătoreşti de drept comun..

Aşadar, în cauză, Colegiul jurisdicţional şi respectiv, secţia jurisdicţională au încălcat competenţa altei instanţe, ceea ce, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motiv de casare a hotărârilor pronunţate.

În consecinţă, recursul apare fondat, urmând să fie admis, casate hotărârile şi trimisă cauza la Tribunalul Iaşi, pentru competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de S.N. T.R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 103 din 28 martie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.

Casează hotărârea atacată şi sentinţa nr. 33/2001 a Colegiului jurisdicţional Iaşi şi trimite cauza la Tribunalul Iaşi, pentru competentă soluţionare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 229/2003. Contencios