CSJ. Decizia nr. 2287/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 2287/2003

Dosar nr. 647/2003

Şedinţa publică din 11 iunie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 31 iulie 2002, reclamantul D.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa Năsăud, solicitând anularea deciziei nr. 155 din 10 iulie 2002 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, împreună cu familia sa, au fost obligaţi să părăsească Ardealul de Nord, în anul 1940, locuind în Cernăuţi, unde tatăl său avea serviciu şi fiindu-le interzisă întoarcerea în ţară.

Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acţiunii, întrucât părinţii reclamantului au avut domiciliul stabil în Cernăuţi, unde lucrau încă dinainte de vara anului 1940, nefăcându-se dovada că au fost evacuaţi, expulzaţi sau nevoiţi să plece din localitatea unde locuiau, anterior anului 1940.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus prin sentinţa civilă nr. 76 din 21 ianuarie 2003, respingerea acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din actele dosarului nu rezultă că părinţii reclamantului au avut calitatea de refugiaţi, întrucât, anterior lunii iulie 1940, aveau domiciliul stabil în Cernăuţi, desfăşurându-şi activitatea profesională ca funcţionari ai Societăţii Anonime Române de Telefoane, până în toamna anului 1945.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul D.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că părinţii săi au avut calitatea de refugiaţi, astfel încât şi el, născut în anul 1936 şi care i-a însoţit în refugiu, are dreptul să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Reclamantul a arătat că părinţii săi se aflau în Cernăuţi, în calitate de funcţionari, îndeplinind un ordin de serviciu pentru predarea oficiului telefonic către ocupantul rus şi cu toată intervenţia Societăţii Anonime Române de Telefoane, pentru repatriere, soţii Deac au fost obligaţi să rămână în Cernăuţi, de unde au revenit în ţară, stabilindu-se iniţial în Alba Iulia şi ulterior, revenind în Ardealul de Nord.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Astfel, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în forma sa iniţială, beneficiază de drepturile acordate, persoana care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin HG nr. 127/2002 s-a explicat înţelesul noţiunii de persoană strămutată în altă localitate, în această categorie incluzându-se persoana care a fost mutată ori obligată să îşi schimbe domiciliul, din motive etnice, persoanele expulzate sau care s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

Ulterior, prin Legea nr. 849/2002, conţinutul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 a fost modificat, astfel: „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

În raport cu dispoziţiile legale sus/menţionate, Curtea va constata că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor care au avut de suferit persecuţii pe motive etnice, astfel încât atât Decizia emisă de pârâtă, cât şi sentinţa, sunt nelegale şi netemeinice.

Astfel, din actele dosarului rezultă că părinţii reclamantului, funcţionari ai Societăţii Anonime Române de Telefoane, au fost obligaţi în luna iunie 1940 să rămână în Cernăuţi, unde lucrau, pentru a preda instalaţiile telefonice către autorităţile sovietice şi ulterior, cu toate intervenţiile societăţii pentru repatrierea angajaţilor lor până la 22 iunie 1941, nu au fost repatriaţi.

Aşadar, părinţii reclamantului, etnici români, deşi înscrişi pe tabelul de repatriere al judeţului Cernăuţi, în anul 1940, au fost obligaţi să rămână în Basarabia şi să suporte persecuţiile exercitate de autorităţile sovietice.

Ulterior datei de 22 iunie 1941, părinţii reclamantului s-au refugiat din Cernăuţi, în România, locuind o perioadă în Alba Iulia, iar din toamna anului 1945, reîntorcându-se în Ardealul de Nord, după ce şi-au clarificat statutul juridic, când constatându-se că nu sunt cetăţeni sovietici, au obţinut exceptarea de la obligaţia de repatriere în U.R.S.S.

Întrucât reclamantul, născut la 19 august 1936, şi-a însoţit părinţii în refugiu, fiind privat alături de aceştia, de folosinţa locuinţei şi a tuturor bunurilor familiei, este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive etnice, prin Legea nr. 189/2000, completată şi modificată.

În raport cu cele expuse, Curtea va casa sentinţa atacată şi va admite acţiunea, în sensul anulării actului administrativ emis de pârâtă şi al obligării acesteia, de a recunoaşte reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de D.D., împotriva sentinţei civile nr. 76 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.

Anulează Decizia nr. 155 din 10 iulie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Bistriţa Năsăud.

Obligă pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2002.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2287/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs