CSJ. Decizia nr. 2425/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2425/2003
Dosar nr. 815/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată 10 ianuarie 2003, reclamantul U.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 5592 din 22 noiembrie 2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 110 din 4 februarie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5592 din 22 noiembrie 2002 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să constate că în perioada 12 iulie 1944 – 6 martie 1945, reclamantul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile prevăzute de lege cu începere de la 12 decembrie 2002.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la 12 iulie 1944, când părinţii săi erau refugiaţi din motive etnice şi a dobândit prin naştere statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de casare, recurenta a susţinut că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greşit reţinută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinţilor săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia a fost admisă acţiunea.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte statornic.
Fiind născut după data la care părinţii săi au fost expulzaţi din motive etnice din localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945 şi pentru toţi membrii familiei intimatului, refugiaţi în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă o locuinţă statornică sau principală.
În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile, în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data naşterii sale, 12 iulie 1944, intimatul a avut, asemenea părinţilor săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat, constatându-se că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată cuprinde motivele de drept care au format
convingerea instanţei şi pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a acţiunii.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 110 din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2424/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2426/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
