CSJ. Decizia nr. 2429/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2429
Dosar nr. 819/2003
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002, reclamanta I.R.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 5687 din 25 noiembrie 2002 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 97 din 29 ianuarie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5687 din 24 noiembrie 2002, a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de refugiat pentru perioada 6 octombrie 1943– 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 6 octombrie 1943, când părinţii săi erau refugiaţi din motive etnice şi a dobândit prin naştere statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de casare, recurenta a susţinut că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greşit reţinută în cazul intimatei care, nefiind născută la data refugierii părinţilor săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu erau în vigoare la data naşterii intimatei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Domiciliul legal al minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte statornic.
Fiind născută după data la care părinţii săi au fost expulzaţi din motive etnice din localitatea de domiciliu, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6 martie 1945 şi pentru toţi membrii familiei intimatei refugiaţi în altă localitate, în sensul că aceştia nu au mai avut în perioada respectivă o locuinţă statornică sau principală.
În atare situaţie, instanţa de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data naşterii sale, 6 octombrie 1943, intimata a avut, asemenea părinţilor săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de casare este de asemenea nefondat, pentru că drepturile recunoscute şi acordate intimatei sunt prevăzute în Legea nr. 189/2000 şi în HG nr. 127/2002 şi deci soluţia de admitere a acţiunii nu este rezultatul aplicării greşite de către instanţa de fond a unor acte normative care nu erau în vigoare la data naşterii intimatei.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 800.000 lei, reprezentând cheltuielile de transport dovedite la instanţa de recurs cu înscrisul aflat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 97 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 800.000 lei (opt sute mii lei) intimatei I.R.F.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1029/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3027/2003. Contencios → |
|---|
