CSJ. Decizia nr. 2452/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2452/2003
Dosar nr. 824/2003
Şedinţa publică din 19 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 6486 din 26 noiembrie 2002, reclamanta C.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 5397 din 14 noiembrie 2002 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată forţat, în perioada aprilie 1941 – aprilie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a locuit împreună cu părinţii în satul Pruneni, comuna Aluniş, judeţul Cluj, localitate care, în anul 1941, se afla sub administraţie maghiară.
Autorităţile maghiare au propus tatălui reclamantei un contract de muncă, iar încheierea acestui contract îl scutea de recrutarea pe front, în cadrul armatei ungare. Acceptarea contractului de muncă presupunea mutarea reclamantei, împreună cu familia sa la Baia-Mare. Reclamanta a mai susţinut că familia sa a fost apoi îmbarcată forţat într-un vagon de marfă zăbrelit, încuiat cu lacăt şi strămutată forţat în Ungaria, în apropierea localităţii Osztopan, unde au locuit în condiţii grele, părinţii fiind obligaţi la un volum mare de muncă, fără salariu, fiind obligaţi să lucreze şi copiii, astfel reclamanta suferind persecuţii din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 46 din 15 ianuarie 2003, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.F. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, instanţa reţinând în motivarea hotărârii că reclamanta nu se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamanta C.F., criticând-o pentru netemeinicie, susţinând în esenţă că, în mod nejustificat, instanţa a înlăturat declaraţiile martorilor, stabilind că plecarea reclamantei din localitatea de domiciliu nu a fost consecinţa unei persecuţii din motive etnice.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta împreună cu familia sa a părăsit, minoră fiind, în luna aprilie 1941 localitatea de domiciliu, respectiv satul Pruneni, comuna Aluniş, judeţul Cluj şi s-a stabilit până în anul 1945, în Ungaria, în apropierea oraşului Kaposvar şi a comunei Osztopan, familia sa fiind obligată la muncă, în condiţii de viaţă şi de locuit precare, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor B.I. şi C.S.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Aşa fiind, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi în fond, va fi admisă acţiunea reclamantei. Se va anula hotărârea nr. 5397 din 14 noiembrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, obligând pârâta la emiterea unei noi hotărâri, prin care să acorde reclamantei C.F., drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada aprilie 1941 – 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 46 din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea reclamantei C.F. Anulează hotărârea nr. 5397 din 14 noiembrie 2002 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2451/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2453/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
