CSJ. Decizia nr. 2778/2003. Contencios. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 2778/2003

Dosar nr. 1152/2002

Şedinţa publică din 24 septembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 1 august 1994, reclamanta SC C.D. SRL a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat a judeţului Bihor şi Garda Financiară, secţia Bihor, solicitând a se constata nulitatea procesului verbal de control nr. 80113 din 18 ianuarie 1994 şi a răspunsului Ministerului Finanţelor cu nr. 166568 din 28 iunie 1994, precum şi anularea măsurilor dispuse şi restituirea sumelor virate la stat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 37/CA/1996 – P din 18 martie 1996, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 642 din 17 aprilie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat actele contestate şi a dispus „restituirea sumelor reţinute în baza procesului verbal cu titlu de impozit, fond cercetare-dezvoltare şi majorări".

Obiectul prezentei cauze îl constituie, însă, acţiunea înregistrată ulterior, (la data de 2 iulie 1997), prin care reclamanta SC C.D. SRL Beiuş a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bihor, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei actualizate de 66.150.418 lei ce a fost reţinută în baza procesului verbal nr. 80.113/1994 încheiat de Garda Financiară, secţia Bihor, reprezentând impozite şi taxe, fond de cercetare-dezvoltare şi majorări de întârziere şi la plata sumei de 62.115.489 lei dobânzi cuvenite pentru sumele reţinute până în prezent, cât şi suma de 20.972.544 lei reprezentând dobânzile bancare plătite pentru creditele împrumutate, precum şi penalităţi de întârziere şi majorări de întârziere.

În motivarea acţiunii, societatea reclamantă a arătat că prin sentinţa civilă nr. 37/CA/1996 – P pronunţată de Curtea de Apel Oradea la 18 martie 1996, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 642 din 7 aprilie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a dispus anularea capitolelor 1 şi 2 din procesul verbal nr. 80113/1994 al Gărzii Financiare, secţia Bihor, cât şi a deciziei nr. 166568 din 28 iunie 1994 a Ministerului Finanţelor, precum şi restituirea sumelor solicitate, dar că totuşi, autoritatea fiscală nu a restituit suma, deşi prin somaţia-notificare din 4 iunie 1997 a fost pusă în întârziere pentru întreaga sumă reactualizată, la restituirea căreia a fost obligată, precum şi a sumei de 62.115.489 lei daune interese (beneficiul nerealizat şi dobândă), precum şi 20.972.544 lei penalităţi şi majorări de întârziere.

Reclamanta a mai arătat că, prin sentinţa nr. 37/1996, nu s-a precizat în concret cuantumul sumei ce trebuia restituită, motiv pentru care a formulat o notă de calcul anexată la acţiune.

Într-un prim ciclu procesual civil, acţiunea reclamantei referitoare la restituirea sumelor a fost admisă, stabilindu-se o creanţă de 111.466.000 lei pe calea dreptului comun, astfel cum rezultă din Decizia nr. 700 din 26 mai 1999 a Curţii de Apel Oradea.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat contestaţie în anulare Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Bihor, contestaţie admisă prin Decizia civilă nr. 1672 din 20 decembrie 1999 a Curţii de Apel Oradea, dispunându-se anularea deciziei nr. 700 din 26 mai 1999, casarea deciziei civile nr. 1589 din 18 decembrie 1998 a Tribunalului Bihor şi desfiinţarea sentinţei civile nr. 1677 din 20 octombrie 1997 a Judecătoriei Beiuş şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Oradea. S-a reţinut, pe de o parte, că în primul ciclu procesual cauza a fost judecată cu încălcarea competenţei materiale şi, pe de altă parte, că pricina a fost soluţionată cu lipsă de procedură, nefiind citat Ministerul Finanţelor.

Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, rejudecând pricina, prin sentinţa nr. 92/CA din 2 octombrie 2000, a respins acţiunea reclamantei, reţinându-se, în esenţă, că sumele au fost compensate în perioada mai – iunie 1997, motiv pentru care actualizarea sumei pretins datorate în raport cu indicele de inflaţie nu se justifică, acţiunea rămânând fără obiect. S-a mai reţinut că nici celelalte sume nu se justifică, raportul de drept financiar nefiind un raport contractual.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, SC C.D. SRL Beiuş, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi solicitând, în principal, casarea acesteia, pentru lipsa de competenţă a instanţei de contencios administrativ şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Beiuş care, în opinia recurentei-reclamante, este competentă a soluţiona pricina, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ. În subsidiar, recurenta-reclamantă a solicitat casarea sentinţei atacate, precum şi a deciziei nr. 1672 din 20 decembrie 1999 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a anulat în mod greşit Decizia civilă nr. 700/1999 a Curţii de Apel Oradea (pe calea contestaţiei în anulare), prin care s-a menţinut creanţa de 111.466.000 lei pe care intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bihor o datora la 30 iunie 1997 (actualizată în raport cu coeficientul de inflaţie), deşi era legală şi temeinică.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1854 din 16 mai 2001, a anulat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 92/CA din 2 octombrie 200 a Curţii de Apel Oradea, ca netimbrat, iar, ulterior, această decizie a fost anulată prin admiterea contestaţiei în anulare formulată de societatea comercială, fixând termen pentru rejudecarea recursului.

Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa de contencios administrativ, odată cu anularea actului administrativ, dispune şi repararea pagubei provocate persoanei vătămate în drepturile sale.

În cauză, este necontestat că pe calea contenciosului administrativ s-a dispus atât anularea unor capitole din procesul verbal de control, a deciziei Ministerului Finanţelor, cât şi restituirea sumelor solicitate.

Prin urmare, pe de o parte, se constată că astfel cum, în cauză, corect a reţinut instanţa de fond, în situaţia în care se refuză restituirea acestora, competenţa de soluţionare a pricinii revine tot instanţei de contencios administrativ, iar nu celei de drept comun.

Pe de altă parte, se constată şi că suma datorată conform procesului verbal anulat a fost compensată încă din 30 mai 1997 şi 2 iunie 1997, la cererea societăţii formulată la 5 mai 1997, în contul T.V.A., datorat de societate pe anul 1997.

Totodată, se constată că recurenta-reclamantă nu a solicitat restituirea sumei actualizate decât prin acţiunea formulată la 2 iulie 1997, în condiţiile în care prin acţiunea din 1994 nu s-a solicitat acest lucru şi nici nu s-a dispus de către instanţe repararea pagubei în acest sens (sentinţa nr. 37/1996 şi Decizia nr. 642/1997), iar la data formulării somaţiei-notificare şi a cererii, suma la a cărei restituire a fost obligată autoritatea fiscală era deja compensată la cererea acesteia.

În consecinţă, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, iar motivele de recurs nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC C.D. SRL cu sediul în Beiuş, judeţul Bihor împotriva sentinţei civile nr. 92/CA din 20 octombrie 2000 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2778/2003. Contencios. Contestatie în anulare. Contestaţie în anulare