CSJ. Decizia nr. 278/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 278/2003
Dosar nr. 1938/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 9 iulie 2001, reclamanta SC A. SA Petroşani a chemat în judecată Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Hunedoara, solicitând anularea deciziei nr. 822 din 15 iunie 2001, pentru exonerarea de plata sumei de 11.953.566.970 lei, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., cu majorările de întârzie aferente constatate şi calculate în sarcina sa, de către organele de control ale Direcţiei Finanţelor Publice Hunedoara, prin procesul-verbal de control nr. 111 din 28 februarie 2001.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata T.V.A. pentru livrările de mărfuri, întrucât a deţinut certificat de investitor în zonă defavorizată şi prin urmare, este beneficiara dispoziţiilor OUG nr. 24/1998. În ce priveşte impozitul pe profit, reclamanta a susţinut că potrivit aceloraşi dispoziţii legale, este scutită de plata acestuia, acordarea facilităţii nefiind condiţionată de volumul sau de natura investiţiilor.
Prin sentinţa civilă nr. 96 din 15 mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acţiunea, constatând că măsurile dispuse de organele de control fiscal sunt legale şi temeinice, la data controlului reclamanta fiind în posesia unui certificat provizoriu de investitor, iar facilităţile fiscale solicitate puteau fi acordate, numai după obţinerea certificatului de investitor definitiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC A. SA Petroşani, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa fondului şi-a însuşit punctul de vedere al organului de control, fără a-şi motiva Decizia, cu toate că făcuse dovada că deţine certificat de investitor în zona defavorizată, care o îndreptăţea să beneficieze de facilităţile prevăzute de OUG nr. 24/1998, respectiv scutire de T.V.A. şi impozit pe profit.
Procedând în acest mod, instanţa de fond în mod greşit a menţinut, şi măsura impozitării profitului obţinut din vânzarea imobilizărilor corporale, deşi poziţia Direcţiei de contencios din cadrul Ministerului Finanţelor, exprimată în legătură cu acest aspect, se afla în opoziţie cu cea a organelor de control.
În fine, criticând sentinţa Curţii de Apel Alba Iulia, recurenta s-a referit şi la înregistrarea diferenţelor rezultate din evaluarea imobilelor existente în patrimoniul său, la 30 iunie 1998, operaţiune considerată nejustificat, ca fiind nelegală, cu atât mai mult, cu cât termeiul legal invocat de HG nr. 403/2000, fiind ulterior, nu putea retroactiva.
Recursul nu este fondat.
Prin procesul-verbal de control din 26 februarie 2001, organele de control ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara, au reţinut în sarcina reclamantei-recurente, obligaţia de plată a impozitului pe profit, în sumă de 5.064.629.615 lei, aferent perioadei 1 august – 30 septembrie 2000, plus majorările de întârziere de 1.440.481.521 lei, constatând că societatea s-a înregistrat în evidenţa contabilă la 30 mai 2000, cu sume reprezentând diferenţa de reevaluare la clădiri, construcţiile speciale şi terenuri, scoase din patrimoniu la 31 decembrie 1999 şi 31 august 2000, iar la încasarea ratelor aferente contractelor de leasing, a operat pe costuri întreaga valoare, şi nu numai cota parte din costul de achiziţie al mijlocului fix.
Totodată, s-a mai constatat că societatea reclamantă a vândut în decembrie 1999 - ianuarie 2000, imobilizării corporale, pentru care nu a achitat T.V.A., în sumă de 4.422.217.690 lei, cu majorări de întârziere de 1.026.238.204 lei.
Măsurile dispuse de organele de control au fost menţinute atât de organele administrative cu activitate juridicţională, cât şi de Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 96 din 15 mai 2000.
Hotărârea este legală şi temeinică.
Recurenta-reclamantă a dobândit certificat de investitor în zonă defavorizată provizorie, în aprilie 2000 şi definitiv la 19 iulie 2000, iar investiţia realizată a constat în achiziţionarea unui calculator.
Or, pentru a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de OUG nr. 24/1998, reclamanta trebuia să deţină certificat de investitor în zonă defavorizată, în perioada la care se referea controlul respectiv, decembrie 1999 - ianuarie 2000. Cum acest certificat a fost dobândit ulterior, în mod corect s-a apreciat că nu poate beneficia de dispoziţiile OUG nr. 24/1998.
Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din actul normativ menţionat, aceste facilităţi se acordă, cu condiţia ca prin investiţia realizată, să se creeze noi locuri de muncă pentru forţa de muncă neocupată sau membrii de familie care domiciliază în zona respectivă. Nici din acest punct de vedere, reclamanta nu s-a conformat, singura sa investiţie fiind achiziţionarea unui calculator.
În ce priveşte suma rezultată din reevaluarea clădirilor, de reţinut că potrivit HG nr. 983/1998, privind reevaluarea clădirilor construcţiilor speciale şi terenurilor, la art. 2 Anexa 1 se prevede că nu sunt supuse reevaluării, clădirile, construcţiile speciale şi terenurile care au ieşit din patrimoniu la 30 iunie 1998.
Or, societatea reclamantă, deşi a avut posibilitatea reevaluării până la data ieşirii bunurilor din patrimoniul său, respectiv decembrie 1999 – ianuarie 2000, a efectuat aceste reevaluări după această perioadă. Procedând astfel, s-au majorat nelegal cheltuielile, care concură la calcularea profitului impozabil şi s-a diminuat baza de calcul, situaţie în care, în mod corect s-a recalculat impozitul datorat.
În fine, în ce priveşte T.V.A., faţă de împrejurarea că vânzarea activelor s-a făcut într-o perioadă în care reclamanta-recurentă nu deţine certificat de investitor în zonă defavorizată, această taxă se datorează, acordarea facilităţilor de OUG nr. 24/1998, fiind condiţionată de existenţa calităţii de investitor în zonă defavorizată.
În raport cu aceste condiţii, urmează a se aprecia ca fiind legală şi temenică, hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, motiv pentru care recursul declarat de SC A. SA Petroşani va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Petroşani, judeţul Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 96 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2778/2003. Contencios. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 2787/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
