CSJ. Decizia nr. 2789/2003. Contencios. Conflict negativ de competenta (refuz acordare drepturi conform D.L.118/1990). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2789/2003
Dosar nr. 2135/2003
Şedinţa de la 24 septembrie 2003
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul F.M. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 2003 din 10 decembrie 2002 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul–lege nr. 118/1990, întrucât a suferit persecuţii datorită convingerilor sale religioase, fiind condamnat prin sentinţa penală nr .132 din 1 aprilie 1970, la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj a dispus prin încheierea nr. 538 din 11 februarie 2003, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 189/2000, privind aprobarea OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, competenţa materială a soluţionării contestaţiilor împotriva deciziilor emise de direcţiile judeţene de muncă şi solidaritate socială, aparţine curţilor de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 446 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a dispus, la rândul său, declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunţând această hotărâre, curtea a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (5) din Decretul0–lege nr. 118/1990, cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., actul administrativ contestat fiind emis de o instituţie publică de nivel judeţean.
Cât priveşte prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, care stabilesc competenţa curţilor de apel, aceste dispoziţii se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei legi, care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice şi rasiale şi nu sunt aplicabile şi acţiunilor formulate în baza Decretului–lege nr. 118/1990, care reglementează în continuare drepturile persoanelor persecutate politic.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în cauză, Tribunalul Cluj este competent să judece în primă instanţă cauza.
Dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Decretul–lege nr. 118/1990, republicat în anul 1998, prevăd că partea nemulţumită poate contesta Decizia emisă de direcţia judeţeană de muncă şi solidaritate socială potrivit Legii nr. 29/1990.
Prevederile art. 5 din Legea contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului se adresează tribunalului, se coroborează cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date în competenţa curţilor de apel, se judecă de tribunale.
Curţilor de Apel le revin în competenţă numai cererile în contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale – art. 3 pct. 1 C. proc. civ. – şi în alte materii, date în mod expres în competenţa lor prin lege – art. 3 pct. 4 C. proc. civ.
Cât priveşte referirea tribunalului privind aplicabilitatea în materie de competenţă a prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 şi la cererile formulate în baza Decretului–lege nr. 118/1990, această susţinere nu are suport legal.
Dacă iniţial, persoanelor persecutate din motive etnice le-au fost acordate drepturi prin OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului–lege nr. 118/1990, odată cu aprobarea ei prin Legea nr. 189/2000, ordonanţa a devenit un act normativ de sine stătător, însuşi titlul fiind schimbat.
Astfel, persoanelor persecutate din motive etnice li se aplică dispoziţiile Legii nr. 189/2000, în timp ce drepturile persoanelor persecutate din motive politice rămân în continuare reglementate de Decretul-lege nr. 118/1990.
În consecinţă, întrucât cererile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 nu sunt date în competenţa expresă a curţilor de apel, judecarea contestaţiilor împotriva deciziilor emise de direcţiile judeţene de muncă şi solidaritate socială, aparţine tribunalelor.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe F.M. şi Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2788/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 279/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
